Nimeni nu doreşe să fie singur. Toata lumea doreşte să se afle în mijlocul unui grup, de fapt, nu doar al unui singur grup, ci chiar al mai multor grupuri. Orice om aparţine unei grupări religioase, unui partid politic, unui Club Rotary... şi mai există atâtea alte grupuri...
Omul doreşte să fie sprijinit 24 de ore pe zi, pentru că nu se poate susţine singur. Numai adevărul se susţine singur, minciuna şi amăgirea nu reuşesc. Când este singur, omul începe să simtă o senzaţie ciudată, vecină cu nebunia. Aceasta nu este numai teama dumneavoastră. Este teama tuturor, căci nimeni nu este cel care este, nu este el însuşi cu adevărat.Societatea, cultura, religia, educaţia - toate acestea conspiră împotriva voastră încă din copilarie. Aceste instituţii sunt atotputernice, copilul este neajutorat şi dependent. De aceea, ele reuşesc să facă din el orice îţi propun. Ele nu permit nici unui copil să crească în conformitate cu destinul său natural. Toate eforturile lor sunt îndreptate către transformarea fiinţelor umane în niţte roboţi funcţionali, în cazul în care copilul este lăsat de capul lui, nu se ştie dacă el va fi de folos intereselor majorităţii sau nu. Societatea nu este dispusă să îşi asume riscul. Ea înşfacă de mic copilul şi începe să îl modeleze, transformându-l în ceva util societăţii. Dintr-o anumită perspectivă, se poate spune ca ea ucide sufletul copilului şi îi d o identitate falsă, astfel încât el să nu-şi mai dea seama vreodată că îi lipseşte sufletul, fiinţa sa. Această falsă identitate este un substitut. Ea este utilă,dar numai în cadrul grupului care v-a dat-o. în singuratate, minciuna dispare, iar realitatea încearcă să se exprime pe sine. Aşa se naşte teama de singurătate. Multă vreme, voi credeţi că sunteţi cineva, după care, într-un moment de singurătate, realizaţi că nu sunteţi deloc ceea ce credeaţi. Astfel apare teama. Atunci cine sunteti? Mai devreme sau mai târziu, sinele va încerca să se exprime, dar el are nevoie de o anumită perioadă pentru a reuşi...Intervalul dintre amăgire şi momentul revelaţiei a fost numit de mistici, pe bună dreptate: "noaptea întunecată a sufletului". Omul nu mai trăieşte în amăgire, dar nu a cunoscut încă nici realitatea. Trăieşte într-o stare de tranziţie, în care nu are habar cine este. Problema este cu atât mai complicat în Occident, căci vesticii nu şi-au dezvoltat de-a lungul timpului nici o metodologie care să-i ajute să descopere realitatea cât mai rapid posibil, scurtându-şi astfel noaptea întunecată a sufletului.Occidentalii nu ştiu nimic despre meditaţie, iar meditaţia este doar un alt nume pentru singurătate, pentru tăcere, pentru aşteptarea revelării realităţii. Ea nu este o acţiune, ci o relaxare în tăcere. Nu permite acţiunea, căci orice aţi face, veţi acţiona din falsa voastră personalitate. Voi aţi trăit ani de zile cu o personalitate care v-a fost impusă de oameni pe care i-aţi iubit, pe care i-aţi respectat... şi care nu au avut intenţia să vă facă ceva rău. Intenţiile lor au fost bune, dar ei nu ştiau ce fac. Părinţii, profesorii, preoţii,politicienii voştri - nici unul dintre ei nu a fost conştient; au fost cu toţii inconştienţi, în mâinile unei persoane inconştiente, chiar şi bunele intenţii devin otrăvitoare. Aşa se explică teama cumplită care apare ori de câte ori ramâneti singuri, când tot ceea ce este fals începe sa dispară. Realitatea nu are nevoie decât de o clipă pentru a se manifesta, înlocuind însă ani întregi de minciună. Este normal să aveţi nevoie de un interval de timp pentru a construi o punte între cele două extreme.
Grupul este o premisă esenţială pentru existenţa sinelui fals. Cum ramâne singur, acesta începe să se dizolve, lucru care îl sperie de moarte. Nu trebuie sa fiţi însă îngrijoraţi, căci ceea ce poate dispărea merită să dispară. Este absurd să te agăţi de el, căci nu îţi aparţine.Nimeni nu poate răspunde în locul vostru la întrebarea: "Cine sunt eu?" Voi sunteţi singurii care puteţi şti acest lucru. Tehnicile de meditaţie nu au alt rost decât pe acela de a distruge ceea ce este fals în voi. Ele nu vă oferă şi realitatea, căci aceasta nu poate fi oferită sau transmisă. Ceea ce poate fi dăruit sau cedat nu este
real. Realitatea este, ea nu poate disparea.Meditaţia înseamnă curajul de a sta singur şi tăcut. Treptat, omul începe să simtă ceva nou, o altfel de viaţă, o altfel de frumuseţe, o altfel de inteligenţă - care nu au fost împrumutate de la alţii, ci cresc din interiorul lui. Rădacina lor este chiar existenţa omului. Dacă nu se dovedeşte un laş, dacă nu se sperie, această rădăcină va da cândva roade, iar omul va înflori. Toate temerile voastre sunt produsele secundare ale identificării. Un bărbat iubeşte o femeie şi odată cu iubirea lui se naşte şi teama: dacă îl va părăsi, la fel cum 1-a părăsit pe acela de dinainte când a venit la el? Există deja un precedent; poate că va face la fel şi cu el. Teama îl strânge ca o gheară, în regiunea stomacului. Bărbatul este mult prea ataşat. El nu înţelege o realitate simplă: el a venit singur în această lume. A existat şi ieri, când nu era împreună cu această femeie, şi s-a simţit cât se poate de bine. Ieri nu simţea nici un nod în stomac. Chiar dacă mâine femeia nu va mai fi alături de el, ce rost are sa simtă acest nod? El ştie deja cum să trăiască fără ea, de vreme ce a mai trăit astfel.
Mai există şi teama că lucrurile s-ar putea schimba mâine... Cineva ar putea muri, ai putea da faliment, ai putea sa ramâi fară slujbă. Există o mie şi una de lucruri care se pot schimba. Voi sunteţi încolţiţi de o mie de temeri, şi nici una din ele nu este valabilă. Ieri aţi trăit aceleaşi temeri, la fel de inutil, căci iată, a venit ziua de azi, şi nu aveţi nici o problemă. Poate că lucrurile s-au schimbat, dar sunteţi încă în viaţă, iar omul are o capacitate uriaşă de a se adapta la orice situaţie.Teama este la fel ca întunericul. Este imposibil sa faci ceva cu acesta, la modul direct. Nu poţi să-1 arunci, nu poţi să renunţi la el. Singurul mod în care poţi scăpa de întuneric este să faci lumină, întunericul nu dispare decât dacă apare lumina. Dacă doreşti să ai parte de întuneric, nu ai decât să stingi lumina; dacă doreşti să scapi de el, nu ai decât sa aprinzi lumina. Cert este ca acţiunea ta nu are nimic de-a face cu întunericul, ci numai cu lumina. Osho
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu