Mi-a trimis toamna o frunză
Din a ei tristă cunună
Șoptind : Nu mai stau ascunsă...
De-acum eu voi fi stăpână !
Știu că nu prea mă iubești
După vară tot suspini .
N-are rost să mai tânjești
Azi , mie să mi te-nchini .
Bucură-te c-am venit ,
Prea mult n-am să-mpărățesc
Va veni și-al meu sfârșit
Și-n curând te părăsesc .
Păstrează-mi frunză gălbuie
Nu fi supărat pe mine
Fiindcă nu-s bătută-n cuie
Am să plec ... și iarna vine .
Urmele mi le va șterge
De zăpezi voi fi răpusă .
Poate că nu mă vei plânge
Dar vei regreta că-s dusă !
Autor - nicușor.bucur-măcin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu