TRISTĂ ESTE AZI PĂDUREA

Tristă este azi pădurea
A rămas fără veşminte,
Eu sunt astăzi ca şi dânsa
Răvăşită de cuvinte.
Ea - rănită de furtună
Şi de friguri şi de ploi,
Eu cuprinsă de răceala
Ce se lasă peste noi.
Păsări zgribulite zboară
Peste toţi copacii goi,
Noi ne zbatem să dispară
Focul dragostei din noi.
Unde eşti tu primăvară
Să aduci frunza căzută?
Iară mie bucuria
Şi iubirea renăscută!
Să alerg în nopţi cu rouă
Fericită şi desculţă,
Ea să-şi capete frunzişul
Cucul să-i cânte de nuntă!
Să o-mbraci ca o mireasă
Cu veşmânt de albe flori,
Sufletul meu cu lumina
Răsăritului din noi.

Autor: Angelina Nădejde Melancolie