O ȚARĂ DE NEBUNI

Neghiobilor ,ne amăgiți întruna....
O droaie de inculți și de bolnavi.
Ne-ați dat cu bodaproste sărut-mâna,
Născuților din noi,nume de slavi

Voi , ce priviți cu-atâta nepăsare ,
Din tronuri împletite din minciuni
Voi , ne tratați cu ură și trădare,
De am ajuns ,o țară de nebuni !

O țară, fără urmă de pământ,
De nu-și încap în piele, derbedeii,
O țară sfântă,fără nici un sfânt,
Mai lăudat,precum sunt fariseii.

Și moartea-i minunată ,interlopi,
Cum v-a cuprins pe toți ,  nemernicia !
Și moartea și groparii,sapă gropi...
Să umple de morminte România !

Bandiți, cu state vechi, acolo-n ceruri !
Vă lăfăiți, cât mai aveți un vad !
Bandiți , cu chipuri de atâtea feluri,
Aveți o rezervare către iad !

Pedeapsa vi se coace și e cruntă,
Și pe măsura celor ce-ați făcut...
Pedeapsa e prea bună și măruntă,
Pentru aceea , mulți , ce ați tăcut !

Un ștreang,din ăla tare, să vă țină,
Vă dăruim, la zi aniversară,
Biletul de adio ,fără vină,
Și țara,iar să se numească țară.
      Autor/Mihăiță Macoveanu