SUNT BĂRBATUL...

Sunt bărbatul dulce-al nopţilor de taină
Port la cingătoare lacăte şi chei,
Şi iubirea prinsă,la rever de haină,
Sunt parfumul care...place la femei.

Sunt bărbatul care ştie să iubească,
Care stinge flăcări în fântâni de dor,
Zâmbetul pe care-l fac să-ntinerească
Şi încep sărutul...doar de la picior.

Sunt bărbatul care aşternuturi arde
Port extazu-n buze şi în ochi de foc
Eu, în trup fierbinte risipesc petarde
Şi fiori şi fluturi...ca-ntr-un tainic joc.

Sunt bărbatul care ştie să asculte
Şoaptele păgâne spuse-ncetisor,
Care-aruncă-n mare cu dureri trecute
Şi îngroapă stele,jos,lângă izvor.

Sunt bărbatul vesel,încă în putere
Port în mine-amorul fără de păcat,
În adânc vulcanic răspândesc plăcere
Şi răstorn tot cerul,dimineaţa-n pat.

Sunt bărbatul tandru,blând şi iertător
Am în sânge patimi şi cărbuni încinşi,
Ştiu să vindec rana inimii uşor
Şi s-aprind luceferi care-s încă stinşi

Sunt bărbatul care sufletu-şi oferă
Despicând momentul,pasiuni stârnind,
Cred că bucuria este efemeră,
Însă înspre viaţă, braţele-mi întind.

Sunt bărbatul care în iatac pătrunde
Şi cu frenezie înfloreşte-n trup,
Când atinge locuri şi apoi se-ascunde,
Înspre răsărituri, raze când erup.

Sunt bărbatul care rabdă în tăcere
Ce desface floarea lacrimilor reci,
Ştiu s-adun nectarul stupului cu miere
Şi să-nchid fereastră ca să nu mai pleci.

Sunt bărbatul care ştie să respecte,
Pentru că destinu-i dur şi nemilos,
Şi-am lăsat în urmă,semnele deştepte,
Alegând,ştiţi bine,numai ce-i frumos.

Autor /Triţă Constantin

·

·