PENTR-UN SĂRUT

trăiesc străin ,stingher și fără geamuri
in mine iarna a intrat demult ,
am doar un cantec zgribulit prin ramuri
dar nu am suflet ,taina să-i ascult ,

l-am uitat când am plecat departe
într-o tufă de alb liliac
să-l culegi ca pe un semn de carte
să n-adoarmă printr-un alt copac.

aș vrea s-dorm în visul tău de noapte
să iți pară că tu m-ai visat ,
sunt străin cu mâinile legate
însă totuși, mă simt adevărat .

trăiesc sperând că mâine va aduce
apropierea ce ne-a depărtat ,
mai bine condamnați-mă pe cruce
decât departe de părul ei bogat .

pentr-un sărut n-aș vrea decât să mor
să nu mai ard in nopți plângând de dor.

 AUTOR/INGRID