SĂ PLOUĂ CU IUBIRE

Pe cerul vieții mele adună, Doamne, toți norii de iubire,
Să cadă, să ude tot pământul cu stropi de nemurire,
Să-mi spele sufletul și mintea de gândurile triste, hâde,
În suflet să-mi pătrundă, doar cu iubire pură să-l inunde.

Să plouă zile multe, iubirea Ta ca roua să se-aștearnă,
În viață ea să-mi fie de-acum pământ, casă și hrană,
Șuvoaie de iubire să curgă-n valuri repezi către mine,
Iar eu să mă purific, să-nvăț în lume să fac numai bine.

Pe cerul vieții mele să nu apară norii ce aduc furtună,
Să se adune însă toți norii ce aduc doar vreme bună,
În pulbere de stele și în stropi luminoși de iubire,
Să cadă în rafale peste ale mele zbuciumate zile.

Să plouă cu iubire din zori și până târziu, în noapte,
Eu să mă îmbăt de bucurie, sau de-ale iubirii șoapte,
Apoi să împart iubirea, cu multă dărnicie, în jurul meu
Și pentru toate să îi mulțumesc, pios, lui Dumnezeu.

Autor/Marin Lucia