În țara mea sunt văi și munți și flori,
Și diamante,
Și sunt sticleți atât de mulți în capete savante ...!
Poeții ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Și crește-atât de mult spanac pe lanurile țării.
În țara mea sunt tei și plopi,
Și zara-i diafană,
Și-n țara mea jandarmi și popi iau lefuri de pomană...
Și-n țara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau ideee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt,expuse în muzee.
Din larg din crânguri vin zefiri și tuturor dau veste,
Că-n țara mea sunt trandafiri și fete
Ca-n poveste,
Idile nasc și se desfac sub luminiș de lună,
În țara mea onoara-i fleac și dragostea
Minciună.
Și-n țara mea sunt mulți părinți ce plâng morminte
Multe.....
Și pribegesc scrâșniri din dinți...
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon și nedreptatea-i lege,
Când guvernanții-s de carton
Și nepăsarea Rege ?
Autor Ion Pribeagu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu