ÎNDRĂGOSTIRE

Vino iar în taina nopții
Să ne-mbrățișăm cu drag,
Pe poteca ce se-afundă
În adânci păduri de fag.

Din veșnici neguri selenare,
Răsară luna voluptuasă,
Revărsându-se pe ochii
Și pe fața ta frumoasă.

Tu, cu brațele-ți subțiri,
Să mă-nlănțui, dulce fată !
Te voi strânge-atunci la pieptu-mi
În iubirea vinovată.

Cu privirea furișândă,
Tu gândirile-mi să cerni,
Ridicând gurița mică,
Un sărut să îmi așterni.

Clare ape izvorând
Din adânci și reci izvoare,
Vor purta cu ele dorul
Și iubirea noastră-n mare,

Îngânând râsuri și șoapte,
Tainice suflări de vânt,
Pe când noi, uitând de toate,
Ne-om întinde pe pământ.

Dezmiardă atunci fruntea,
Și păru-mi până-n creștet,
Și al tău păr îl lasă
Curs pe frunzișul veșted.

Scânteind în drept cu luna,
Luceferi pe cer, uimiți,
Vor purta de grija noastră :
Doi copii îndrăgostiți.

Autor/Cruti Cristian