・✿.。.DE-ATÂTEA ÎNDOIELI ・✿.。.




Au înflorit tăcerile în noi
Şi neputinţe s-au făcut ciorchine,
Chinuitoare temeri pe-amândoi
Ne-au invadat şi vor să ne dezbine.

Eu rătăcesc cărarea către tine,
Pe-atâtea coridoare-ntunecate,
Doar umbre văd, o ceaţă e în mine!
Regrete stau de gânduri agăţate.

Tu nu mă strigi, speranţele sunt stinse
Ca-ntr-un mormânt ai ferecat fiorul,
Noi... guri de foc, cu lacăte închise,
Orchestră ce-i lipseşte dirijorul.

Durerile s-au calcinat în noi,
Puterea de iertare ne este pe sfârşite,
Dar, hai, acum, iubite, să fim din nou în doi
Şi să clădim altar, iubirii re'nnoite.
......................................................
Să ardem împreună în foc mistuitor
Malefice tăceri ce plâng în noi şi dor.


        Autor : Angelica Nădejde

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu