Mi-a bătut în poartă Fericirea
Și intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A închis poarta și-a plecat.
Mi-a bătut de-asemeni Bucuria,
A intrat,a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Și-a plecat grăbită înapoi.
Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut și Steaua mea --- de sus
Tot așa eram plecat aproape,
Și-a strâns fusta în mână și s-a dus.
Mi-a bătut în poartă și Necazul,
Eram dus departe,liniștit.
S-a întins pe țolul de la ușă,
Și m-a așteptat până am venit.
Virgil Carianopol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu