Pe o insulă îndepărtată trăiau toate sentimentele si valorile umane:
Buna Dispoziție, Tristețea, Înțelepciunea ,Iubirea. etc.Într-o bună zi, sentimentele au fost anunțate că insula era pe cale să se scufunde și își pregătiră navele și plecară.
Doar Iubirea rămase până în ultimul moment.
Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceară ajutor.
Bogația a trecut pe lângă Iubire cu o barcă luxoasă. Iubirea îi zise:
- Bogăție, mă poți lua cu tine?
- Nu te pot lua, căci e mult aur și argint în barca mea și nu am loc pentru tine.
Iubirea se hotarî atunci sa ceară ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo într-o superbă navă.
- Orgoliu, te rog, mă poți lua cu tine?
- Nu te pot ajuta, Iubire… – raspunse Orgoliul – aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava
Atunci Iubirea imploră Tristețea, care trecea pe lângă ea:
- Tristețe, te rog, lasa-mă să vin cu tine!
- Oh Iubire, – îi răspunse Tristețea – sunt atât de tristă încât trebuie sa ramân singură…
Chiar și Buna Dispoziție trecu pe lângă Iubire, dar era atât de mulțumită, încât nici nu auzi că este strigată.
Dintr-o dată se auzi o voce:
- Vino Iubire, te iau cu mine
Vorbea un batrân.
Iubirea se simți atât de recunoscătoare și plină de bucurie, încât uită să îl întrebe pe bătrân cine este.
De cum sosiră pe țărm, bătrânul plecă.
Iubirea își dădu seama cât de mult îi datora bătrânului și a întrebat Cunoașterea:
- Cunoaștere, îmi poți spune cine m-a ajutat?
- A fost Timpul – a răspuns Cunoașterea.
- Timpul?– se întrebă Iubirea – De ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoașterea, plină de înțelepciune, răspunse:
- “Pentru că numai Timpul e în stare să înțeleagă cât de importantă e Dragostea în viață!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu