Cu ea mereu ma însoţesc,
că ies ori nu din casă.....
nu reuşesc s-o părăsesc,
Şi nici ea,nu ma lasă.....
De-atâtea ori cu ea mă cert,
din cas' o dau afară,
Golesc o cupă cu vin fiert,
dar fară ea,e-amară......
De-o scot pe uşă şi-o arunc,
Se-ntoarce pe ferestre
şi-mi intră-n braţe ca un prunc
fară să prind de veste.....
O rog sa plece şi nu vrea,
mă supăr, ea-mi zâmbeşte
CÂND MĂ TREZESC SUNT DOAR,CU EA,
IAR NOAPTEA MĂ-NVELEŞTE
Autor : Marian Maleiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu