M-am prins în lațul tău de vorbe goale
pentru c-am vrut prea mult ca să le cred ,
Făceai din fum ciudate rotocale,
zâmbeai non-stop și mă-nveleai c-un pled
de sărutări..Tandrețea îmi lipsise
cumplit și de aceea chiar vibram,
Cu tine-alături iar îmi făceam vise
deși în sinea mea mă îndoiam
s-ajung departe cu acest aproape...
Aveam ,aveai în spate un trecut
cu zeci de păsări negre pe sub pleoape
și c-un fermoar de rai nedesfăcut.
M-am prins în lațul tău de bunăvoie
și-acele vorbe goale m-au hrănit
pentru o vreme dar aveam nevoie
de cineva la fel de-ndrăgostit...
Autor/Popa Aura-Da,singură,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu