Nu-ţi cer prea mult... prea mult îţi cer?
Şi nici nu ştiu de îndrăznesc,
La tine, înger şi mister,
Vreau să mă laşi să te iubesc!
Mă lasă-n zori să te sărut,
Şi la amiaz' să te privesc,
Un secol, pare un minut,
Când nu te ştiu, nu te găsesc!
Sunt o coarbie-n derivă,
Pe trupul tău, nepământesc!
Mă-mbrăţişează ca o divă,
Vreau doar atât: să te iubesc!
E freamăt, trupul tău de miere,
La intersecţii de iubiri,
Noi, efemeri, şi efemere,
... ne sunt secunde si trairi!
Şi plouă-n nopţi, iubito, iară!
La ceas târziu, mă împlineşti,
Suavă, ca şi prima oară,
Când ţi-am cerut... să mă iubeşti!
Te simt de dincolo de mine,
Căci la hotarul tău, firesc,
Stă nemurirea mea, ştii bine,
Mă lasă doar... să te iubesc!
Căci te-aş iubi, nenumărate
...secunde, două veşnicii!
De-aş face plată pe păcate,
Să te iubesc, n-aş obosi!
Iubesc secundele-n neştire,
Eu rătăcesc, tu rătăceşti,
Ne completăm întru iubire,
Ca două ceruri...pământeşti!
Autor / Stan Camelia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu