Mă simt atât de singur fără tine,
Privesc în jur și totul e pustiu
Atât mai sper ca noaptea care vine
Să nu ne spună că e prea târziu.
Și te aștept cu ochii pe fereastră
Foșnește vântul printre frunze moarte,
E toamnă iarăși în ograda noastră
Dar tu nu te întorci și.......ești departe.
Tăcerea asta pare o întindere de ape
Ce nu cunoaște valul,nici țărmuri fremătând
O notă ce nu știe atingerea de clape
Un vis lăsat uitării,pe aripă de gând.
Ecoul unor inimi ce vruta-u să iubească
Sunt pașii prin toamna rece,reflexii arămii,
Cutreieră pământul sperând să se întâlnească
Îmbrățișând mirajul regretelor târzii.
Autor / Nicu Panait/Departe de tine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu