Pe pragul casei ieri am așteptat,
Cuiva să i se facă dor de mine,
Și-am tot privit în zare și-am sperat
Să văd pe cineva pe drum că vine...
.
Am stat o zi întreagă lăcrimînd,
Și amintindu-mi, multe și de toate,
Că m-am trezit de mila mea plîngînd,
Și nu vă mint, nu vreau să-mi fac păcate,
.
Dar seara a venit cu mai mult rău,
Căci bezna-mi umple casa și viața,
Și mă tot rog la bunul Dumnezeu,
Să nu mai vină mâine dimineața.
.
În pat mă tot frământ și am dureri,
În piept, de mult mă junghie ceva,
Pe coama casei cântă de trei seri,
Întruna, un... necaz de cucuvea.
.
Atît de singur sunt, că nici cu mine,
Nu pot să mai mă-ngădui la nimic...
Și mai aștept să-mi fie-aproape... cine?
Am zis destul. Mai mult... n-am ce să zic!
.
Autor/Dan Dadae/Singur
Superba poezie!
RăspundețiȘtergerefrumoasa poezie e putin spus! e scrisa cu lacrimi si dor,cu speranta si disperare...............
RăspundețiȘtergereSI DOARE,DOARE,DOARE.SI-N ZARE NIMIC NU APARE !
RăspundețiȘtergere