BĂTRÂNII

Au ochi atât de calzi şi mici,
Mâinile muncite şi ridate,
Dar mulţumirea c-au ajuns bunici
Le-aduce, parcă, sănătate.

Au îndurat atâtea-n viaţa lor...
Şi-au învăţat că, fără credinţă,
N-ar suporta povara anilor
Ce-apasă greu biata lor fiinţă.

Deşi-s bătrâni şi-ar merita respect
După traiul dus în demnitate,
Prea mulţi au parte, însă, pe nedrept
De umilinţe şi drepturi uitate...

De-aceea, dacă tu-i mai în viaţă,
Pe cei ce tineri acum nu mai sunt,
Îndrumă-te după a lor povaţă -
Să faci doar bine pe acest pământ...

Mergi azi la ei şi du-le-n dar
Cea mai caldă-mbrăţişare
Şi-n cupa plină cu amar
Toarnă-le puţină alinare.

Şi eu, şi tu, cu toţii într-o zi
Vom fi bătrâni, bolnavi şi poate trişti
Şi, Doamne, cât de minunat va fi
Când cuiva îi va păsa că tu exişti!...

Autor/Alina Tanasă / Bătrânii