Vecinul meu a pus într-una
Grădina lui, cât a-ncăput,
Cu ceapă, usturoi și roșii
Și i-au dat toate,tot ce-a vrut.
Eu am sădit mereu în viață
Pe-ntregul vieții însorit
Iubire,gânduri bune,lumină,
Și n-am cules ce-aș fi dorit.
Am dat cu trandafiri în oameni,
Dar unii fiind de soare goi,
Oprindu-și florile luminii
Mi-au întors spinii înapoi.
Mă-ntreb acum,știind răspunsul,
Ce e mai bine deci să fii,
Un grădinar ca fiecare
Sau un nebun ce-aprizi făclii ?
Ce e mai bine pentru oameni,
Ce e mai bine să sădești
Mărar și usturoi și ceapă
Sau sentimente omenești.
Autor/Virgil Carianopol
Grădina lui, cât a-ncăput,
Cu ceapă, usturoi și roșii
Și i-au dat toate,tot ce-a vrut.
Eu am sădit mereu în viață
Pe-ntregul vieții însorit
Iubire,gânduri bune,lumină,
Și n-am cules ce-aș fi dorit.
Am dat cu trandafiri în oameni,
Dar unii fiind de soare goi,
Oprindu-și florile luminii
Mi-au întors spinii înapoi.
Mă-ntreb acum,știind răspunsul,
Ce e mai bine deci să fii,
Un grădinar ca fiecare
Sau un nebun ce-aprizi făclii ?
Ce e mai bine pentru oameni,
Ce e mai bine să sădești
Mărar și usturoi și ceapă
Sau sentimente omenești.
Autor/Virgil Carianopol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu