" PENTRU TOTDEAUNA ! '

" „Pentru totdeauna!” – poate-nsemna „mâine”,
„Pentru totdeauna!” – poate-nsemna „DOI”...
Dar ce mai contează – „mâine” sau „poimâine” –
Când un sloi de gheaţă zace între noi?!

Eu zâmbesc aiurea, tu zâmbeşti buimac,
Chipurile, parcă, ni-s cioplite-n stâncă...
Vocea mea-i stridentă – vocea ta e seacă
Şi –ntre noi, căscată, stă o râpă adâncă.

Cine-i primul care s-a răcit, deodată?
Cine-i cela ce, întâi, s-a plictisit?
Asta nu vom şti-o, poate, niciodată –
Ştiu doar că năprasnic şi-adânc te-am iubit.

Cine pentru cine doar un moft a fost?
Dar , pentru reproşuri, timpu-i prea târziu...
În încrâncenare, cred că n-are rost
Să ţintuim clipa ceasului pustiu.

„Pentru totdeauna!” – putea-nsemna „mâine”,
Putea să însemne totul sau nimic...
Dar ce mai contează „mâine sau „poimâine”? –
Azi, când sloi de gheaţă stă, tăcând chitic,

Între două trupuri ce păreau sudate
Pentru veşnicie – ce-o fi-nsemnând ea! –
„Te iubesc” sunt, astăzi, cuvinte ciudate –
Cum ciudată-mi pare chiar făptura ta.

...”Pentru totdeauna!” – poate-nsemna „mâine” –
Vorbe ce-mi evocă secetă-n grădini...
Dar ce mai contează „mâine” sau „poimâine”? -
Când, de fapt, iubite - suntem doi străini... "

Autor /Boris Ioachim