în suflet,în minte
și zâmbetul,adeseori ni-i rană,
ne punem măști,dar lacrima sub pană
își risipește amarul în cuvinte .
Și toate-s răni..
și visul și uitarea,
tăcerile ne dor și ne apasă
tristețile-n privire își fac casă
în gânduri se așterne resemnarea.
Ce ne-a rămas?
