în suflet,în minte
și zâmbetul,adeseori ni-i rană,
ne punem măști,dar lacrima sub pană
își risipește amarul în cuvinte .
Și toate-s răni..
și visul și uitarea,
tăcerile ne dor și ne apasă
tristețile-n privire își fac casă
în gânduri se așterne resemnarea.
Ce ne-a rămas?
Să ne-amintim reperul,
săraci ,bogați,departe sau aproape,
să nu lăsăm din mână să ne scape
Iubirea,nici Lumina și nici Cerul ! ''
Autor/ Luca Nicolete Camelia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu