MI-A TRIMIS TOAMNA O FRUNZĂ

Mi-a trimis toamna o frunză
Din a ei tristă cunună
Șoptind : Nu mai stau ascunsă...
De-acum eu voi fi stăpână !
Știu că nu prea mă iubești
După vară tot suspini .
N-are rost să mai tânjești
Azi , mie să mi te-nchini .
Bucură-te c-am venit ,
Prea mult n-am să-mpărățesc
Va veni și-al meu sfârșit
Și-n curând te părăsesc .
Păstrează-mi frunză gălbuie
Nu fi supărat pe mine
Fiindcă nu-s bătută-n cuie
Am să plec ... și iarna vine .
Urmele mi le va șterge
De zăpezi voi fi răpusă .
Poate că nu mă vei plânge
Dar vei regreta că-s dusă !
Autor - nicușor.bucur-măcin
~ EU ȘTIU C-AI SĂ MĂ-NȘELI CHIAR MÂINE.... ~
Versuri /Ion Minulescu -Celei care minte
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...
În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii, -alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...
Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zorï!
ZILE DE TOAMNĂ
Ieri vedeam pe luncă flori
Mândri fluturi zburători
Și vedeam zburând albine
Ieri era și cald și bine
Azi e frig și nori și vânt
Frunzele cad la pamânt
Florile stau supărate
Vestejesc de brumă toate
Ieri era frumos pe-afară
Ca-ntr-o caldă zi de vară
Azi e toamnă pe pamânt
Vreme rea și bate vânt.
Autor/George Coșbuc
Frunzele cad la pamânt
Florile stau supărate
Vestejesc de brumă toate
Ieri era frumos pe-afară
Ca-ntr-o caldă zi de vară
Azi e toamnă pe pamânt
Vreme rea și bate vânt.
Autor/George Coșbuc
CU TOAMNA ÎN ODAIE
Versuri/Ion Minulescu
Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie...
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam...
Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,
Doamne!... Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
"Donnez-vous la peine d'entrer, Madame... "
Şi femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă şi umilă
Ca o mincinoasă profeţie
De Sibilă...
A intrat...
Şi-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară... vai!...
Bolnavă de grïpă...
PRIVIȚI IUBIREA
Privind curat înspre izvoare
Spre tot frumosul dimprejur,
Spre taina razelor de soare
Mă doare-atâta neiubire,
Când sunt atâtea de iubit,
Când Cerul varsă fericire
Și-atâtea daruri însutit.
Nemulțumirea umple pieptul
Acelor cârtitori a toate…
O, cât de goi îi văd de-a dreptul
Cănd viața lor e numai noapte.
Curg binecuvântări divine
În fiecare zi și clipă,
Dar ei, culeg numai suspine
Și-și strigă neiubirea-n pripă.
O,voi sărmani, priviți Iubirea,
În flori și-n semeni ca reper
Și veți cunoaște fericirea
În ochi, în inimi și în Cer!
Autor/ Mariana Mihai
Spre tot frumosul dimprejur,
Spre taina razelor de soare
Se umple inima-n azur.
Când sunt atâtea de iubit,
Când Cerul varsă fericire
Și-atâtea daruri însutit.
Nemulțumirea umple pieptul
Acelor cârtitori a toate…
O, cât de goi îi văd de-a dreptul
Cănd viața lor e numai noapte.
Curg binecuvântări divine
În fiecare zi și clipă,
Dar ei, culeg numai suspine
Și-și strigă neiubirea-n pripă.
O,voi sărmani, priviți Iubirea,
În flori și-n semeni ca reper
Și veți cunoaște fericirea
În ochi, în inimi și în Cer!
Autor/ Mariana Mihai
ACASĂ
Când simți un dor ,dar nu de-un suflet
Ci de un loc ,de o poveste ,
Închide ochii și c-un zâmbet
Ai să-ți dai seama unde este .
Chiar dacă viața te desparte
De locul ăla unde-i bine ,
Cu cât de el ești mai departe,
Cu- atât îl ai mai mult în tine.
Te bucuri c-ai ajuns aici ,
Și crezi că viața e frumoasă ,
Dar toate par atât de mici
Atunci când te întorci acasă .
De-acolo ai plecat c-un gând ,
Că lumea vrei s-o cucerești ,
Dar să te-ntorci din când în când
Ca să-ți dai seama cine ești.
Anii mai șterg în urma lor ,
Bunica nu mai e pe treaptă
Dar amintirile nu mor
Sunt tot acolo și te-așteaptă .
Oriunde ai să fii în lume
Să nu uiți tu , nici un moment,
"Acasă " nu-i un loc anume ,
"Acasă " e.......un sentiment .
Autor/Flick -Acasă
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




