MI-A TRIMIS TOAMNA O FRUNZĂ

Mi-a trimis toamna o frunză
Din a ei tristă cunună
Șoptind : Nu mai stau ascunsă...
De-acum eu voi fi stăpână !
Știu că nu prea mă iubești
După vară tot suspini .
N-are rost să mai tânjești
Azi , mie să mi te-nchini .
Bucură-te c-am venit ,
Prea mult n-am să-mpărățesc
Va veni și-al meu sfârșit
Și-n curând te părăsesc .
Păstrează-mi frunză gălbuie
Nu fi supărat pe mine
Fiindcă nu-s bătută-n cuie
Am să plec ... și iarna vine .
Urmele mi le va șterge
De zăpezi voi fi răpusă .
Poate că nu mă vei plânge
Dar vei regreta că-s dusă !
Autor - nicușor.bucur-măcin
~ EU ȘTIU C-AI SĂ MĂ-NȘELI CHIAR MÂINE.... ~
Versuri /Ion Minulescu -Celei care minte
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...
În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii, -alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...
Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zorï!
ZILE DE TOAMNĂ
Ieri vedeam pe luncă flori
Mândri fluturi zburători
Și vedeam zburând albine
Ieri era și cald și bine
Azi e frig și nori și vânt
Frunzele cad la pamânt
Florile stau supărate
Vestejesc de brumă toate
Ieri era frumos pe-afară
Ca-ntr-o caldă zi de vară
Azi e toamnă pe pamânt
Vreme rea și bate vânt.
Autor/George Coșbuc
Frunzele cad la pamânt
Florile stau supărate
Vestejesc de brumă toate
Ieri era frumos pe-afară
Ca-ntr-o caldă zi de vară
Azi e toamnă pe pamânt
Vreme rea și bate vânt.
Autor/George Coșbuc
CU TOAMNA ÎN ODAIE
Versuri/Ion Minulescu
Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie...
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam...
Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,
Doamne!... Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
"Donnez-vous la peine d'entrer, Madame... "
Şi femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă şi umilă
Ca o mincinoasă profeţie
De Sibilă...
A intrat...
Şi-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară... vai!...
Bolnavă de grïpă...
PRIVIȚI IUBIREA
Privind curat înspre izvoare
Spre tot frumosul dimprejur,
Spre taina razelor de soare
Mă doare-atâta neiubire,
Când sunt atâtea de iubit,
Când Cerul varsă fericire
Și-atâtea daruri însutit.
Nemulțumirea umple pieptul
Acelor cârtitori a toate…
O, cât de goi îi văd de-a dreptul
Cănd viața lor e numai noapte.
Curg binecuvântări divine
În fiecare zi și clipă,
Dar ei, culeg numai suspine
Și-și strigă neiubirea-n pripă.
O,voi sărmani, priviți Iubirea,
În flori și-n semeni ca reper
Și veți cunoaște fericirea
În ochi, în inimi și în Cer!
Autor/ Mariana Mihai
Spre tot frumosul dimprejur,
Spre taina razelor de soare
Se umple inima-n azur.
Când sunt atâtea de iubit,
Când Cerul varsă fericire
Și-atâtea daruri însutit.
Nemulțumirea umple pieptul
Acelor cârtitori a toate…
O, cât de goi îi văd de-a dreptul
Cănd viața lor e numai noapte.
Curg binecuvântări divine
În fiecare zi și clipă,
Dar ei, culeg numai suspine
Și-și strigă neiubirea-n pripă.
O,voi sărmani, priviți Iubirea,
În flori și-n semeni ca reper
Și veți cunoaște fericirea
În ochi, în inimi și în Cer!
Autor/ Mariana Mihai
ACASĂ
Când simți un dor ,dar nu de-un suflet
Ci de un loc ,de o poveste ,
Închide ochii și c-un zâmbet
Ai să-ți dai seama unde este .
Chiar dacă viața te desparte
De locul ăla unde-i bine ,
Cu cât de el ești mai departe,
Cu- atât îl ai mai mult în tine.
Te bucuri c-ai ajuns aici ,
Și crezi că viața e frumoasă ,
Dar toate par atât de mici
Atunci când te întorci acasă .
De-acolo ai plecat c-un gând ,
Că lumea vrei s-o cucerești ,
Dar să te-ntorci din când în când
Ca să-ți dai seama cine ești.
Anii mai șterg în urma lor ,
Bunica nu mai e pe treaptă
Dar amintirile nu mor
Sunt tot acolo și te-așteaptă .
Oriunde ai să fii în lume
Să nu uiți tu , nici un moment,
"Acasă " nu-i un loc anume ,
"Acasă " e.......un sentiment .
Autor/Flick -Acasă
TRISTĂ ESTE AZI PĂDUREA
Tristă este azi pădurea
A rămas fără veşminte,
Eu sunt astăzi ca şi dânsa
Răvăşită de cuvinte.
Ea - rănită de furtună
Şi de friguri şi de ploi,
Eu cuprinsă de răceala
Ce se lasă peste noi.
Păsări zgribulite zboară
Peste toţi copacii goi,
Noi ne zbatem să dispară
Focul dragostei din noi.
Unde eşti tu primăvară
Să aduci frunza căzută?
Iară mie bucuria
Şi iubirea renăscută!
Să alerg în nopţi cu rouă
Fericită şi desculţă,
Ea să-şi capete frunzişul
Cucul să-i cânte de nuntă!
Să o-mbraci ca o mireasă
Cu veşmânt de albe flori,
Sufletul meu cu lumina
Răsăritului din noi.
Autor: Angelina Nădejde Melancolie
TOAMNĂ ÎNTRE NOI
Așa e ,suntem niște pomi ,
Ieri neclintiți iar astăzi goi
Tu ce visezi atunci când dormi ?
Tot toamna asta între noi ?
Cu toate frunzele în vânt
Fug gândurile mele toate ,
Cad ofilite pe pământ
Din calea ta împrăștiate
Cu tot cu ele pleacă-n zbor
Lumina zilelor senine
Iar ochii mei plouă de dor
De norii ce i-ai strâns în mine
De ce îmi vine să strig ?
De ce mă tem ? De ce mi-e frică ?
Și inima când îi e frig ,
De ce e mare și nu mică ?
Cum să dau timpul ? Înainte ?
Ca să te uit . Sau înapoi ?
Mă uit în suflet . Doamne Sfinte !
E toamnă ..... Și e între noi
Autor / Flick
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






