･✿.｡.SĂ NU FACI NICIODATĂ O FEMEIE SĂ PLÂNGĂ ･✿.｡.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că ochii ei sunt făcuţi să te privească cu drag,
Când vii acasă.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va uita să-ţi mai zâmbească;
Işi va pune pecete gurii şi nu va mai putea rosti,
Cuvinte de dragoste.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că -i vei răni inima;
Iar inima ei este făcută doar pentru iubire….
Pentru copii şi pentru tine.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va privi prea des către moarte;
Şi-i va muri mai intâi sufletul apoi trupul….
Atunci, vei dori să-i auzi paşii venind către tine.
Iţi va fi dor de zâmbetul ei şi de cuvintele de dragoste…
Dar ea va fi prea departe de tine.
Autor-Angelina Nădejde
･✿.｡. RUGA UNUI CĂŢEL ･✿.｡.
Mă rog la tine Doamne zi şi noapte ,
Să-mi dai un colţ de pâine de se poate ,
Şi un culcuş eu aş dori ,
Şi după aceea Doamne pot muri...
Dar stau pe străzi fără adăpost ,
Şi am o viaţă fără rost.
Dar eu sper Doamne zi de zi ,
Că un stăpân îmi vei găsi .
Când trec pe lângă mine oameni ,
Grăbiţi cu gândurile lor ,
Ma tot întreb,pe care Doamne
Tu mi-l trimiţi în ajutor ?
Eu stau în frig şi-mi este foame ,
Şi-un pic de apă,Doamne aş bea ,
Le răbd pe toate în tăcere
Şi-o mângâiere Doamne aş vrea....
De crezi că am cerut prea multe ,
Un colţ de pâine şi un culcuş ,
Dă-mi ce gândeşti, ce merit Doamne !
Ai milă de un căţeluş !
･✿.｡.DE-ATÂTEA ÎNDOIELI ･✿.｡.
Au înflorit tăcerile în noi
Şi neputinţe s-au făcut ciorchine,
Chinuitoare temeri pe-amândoi
Ne-au invadat şi vor să ne dezbine.
Eu rătăcesc cărarea către tine,
Pe-atâtea coridoare-ntunecate,
Doar umbre văd, o ceaţă e în mine!
Regrete stau de gânduri agăţate.
Tu nu mă strigi, speranţele sunt stinse
Ca-ntr-un mormânt ai ferecat fiorul,
Noi... guri de foc, cu lacăte închise,
Orchestră ce-i lipseşte dirijorul.
Durerile s-au calcinat în noi,
Puterea de iertare ne este pe sfârşite,
Dar, hai, acum, iubite, să fim din nou în doi
Şi să clădim altar, iubirii re'nnoite.
..............................
Să ardem împreună în foc mistuitor
Malefice tăceri ce plâng în noi şi dor.
Autor : Angelica Nădejde
･✿.｡.CHEIA POTRIVITĂ ･✿.｡.
La un călugăr, a venit o femeie să-i ceară ajutorul, fiindcă nu avea înţelegere în casă.
- Ce ai făcut în această situaţie ,a întrebat-o călugărul ?
Am încercat să-mi coving bărbatul,certând-ul .
- Ahaaaaa...
- Şi când aţi mai avut iar probleme ce-ai mai făcut ?
Păi,acelaşi lucru,a răspuns din nou femeia .
I-am reproşat şi l-am certat şi de fiecare dată am făcut la fel,la fel,la fel.
Călugărul a scos o grămadă de chei şi dându-i una femeii, a rugat-o să deschidă uşa din faţa lor.A încercat femeia,a tot încercat,dar nepotrivindu-se cheia,a cerut alta.
- Nuuuu , poate nu ai ştiut tu, cum să o deschizi, femeie ! hai, încearcă,mai încearcă ......
Dar oricât s-a străduit,tot nu a putut deschide.
Părinte, daţi-mi toată grămada de chei şi aflu eu care este cea potrivită,l-a rugat femeia.
Privind-o cu căldură,călugărul i-a răspuns :
- Acum înţelegi,ce am vrut eu să-ţi dovedesc ?
- Cum nu poţi deschide tu o uşă cu o cheie care nu i se potriveşte...........oricât ai încerca ,tot aşa nu poţi deschide sufletul bărbatului tău cu aceeaşi vorbă de ceartă cu care încerci mereu.
- Caută cheia potrivită...... şi, dacă o vei găsi ,sigur vei putea deschide .
･✿.｡.CEI PATRU PRIETENI ･✿.｡.
Odată, patru prieteni au vrut să se întreacă. Zis şi făcut. S-au aşezat toţi într-o încăpere şi au decis ca, timp de trei zile, nici unul să nu spuna o vorbă, ca astfel să-şi încerce răbdarea şi puterea de concentrare. Dar, spre seară, când a început să se întunece, unul nu s-a mai putut abţine şi a zis:
– Să aprindă cineva lumina!
– Ce faci, nu trebuia sa tăcem ? – l-a întrebat nedumerit al doilea.
– Proştilor, de ce aţi vorbit ? – se repezi al treilea să-i certe .
– Ehe, doar eu am tăcut! – se laudă cu îngâmfare cel de-al patrulea.
Fiecare din cei patru prieteni au căzut pradă câte unei ispite: GRABA, NEÎNCREDEREA, MANIA şi MÂNDRIA – De aceea, RĂBDAREA este cel mai bun tovarăş de drum în viaţă.................. fie că munceşti, că înveţi sau că te rogi.
･✿.｡.TĂCERI ･✿.｡.
...Şi ce să-ţi spun, când nu mai sunt de spus
Decât tăceri groteşti, stânjenitoare?!
Iubira noastră, tristă, a apus –
Tu n-ai habar ce mult durerea – doare.
Arsura rece, a zăpezii, parcă,
Mă clatină, sub vântul grobian,
Cum clatină talazu-n mare o barcă...
Se apropie un nou sfârşit de an.
Aş vrea să te colind în asfinţituri
Dar glas nu am – tăcerea ta l-a frânt;
Şi ger mă scurmă, cu-ngheţate râturi –
Şi-oricum, în suflet, nu port nici un cânt.
Dar te visez, mereu, în miez de noapte –
Ba te visez chiar şi în miez de zi...
Dar ne-mai auzind a tale şoapte,
Eu nu mai ştiu ce-nseamnă „a iubi”.
Făptura ta, de acum, îmi e străină
-Sau, poate că, străină mi-a tot fost?! –
Cândva, mi-erai şi ţel, mi-erai lumină
Şi, vieţii mele, îi dădeai un rost.
Azi, alte ţeluri, alte idealuri,
Încerc să încropesc în viaţa mea...
Privesc pe geam: ninsoarea cade-n valuri
Ca albe draperii de catifea.
...Şi ce să-ţi spun, când nu mai sunt de spus
Decât tăceri groteşti, stânjenitoare?
Iubirea-mi pentru tine a apus -
Într –un noian de ceaţă şi ninsoare...
Autor-Boris Ioachim
Abonați-vă la:
Postări (Atom)