PLOUĂ

 Pe-aici când plouă,plouă îndesat,
Nu ține ca la noi un ceas sau două,
Că ziua plouă,plouă pe-nserat,
Și când se crapă iar de ziuă,--- plouă.

În faptul zilei,streșinile plâng,
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng..
Pe-aici când plouă.........plouă nu se-ncurcă !

Iar când s-arată soarele sărac,
De după nouri,ca să-ți facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere,--- te udă.

Există și răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus,
Și cerul câte-oleacă,spre apus,
Se luminează puțintel----a ploaie.

Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeag se lasă-n jos,
Și porcul umblă tot cu paiu-n gură.
        Autor/George Topârceanu

SFATURI....

Șterge ce-ai strâns rău în tine
Când mergi seara la culcare,
Cu... sau fără rău.....știi bine,
Soarele oricum răsare.

Pierde-te.... dar nu cu firea,
Judecă...dacă poți...iartă,
Și nu omorî iubirea ,
Doar îngroap-o dacă-i moartă.

Oricât ai urî minciuna
Dă șanse de două ori,
Are părți ascunse...luna
D-apoi niște muritori.

Nu trăi doar ca să strângi,
Oricât ai n-o să-ți ajungă,
Poți să râzi sau poți să plângi
Viața e la fel de lungă.

Să pui preț pe ..sentimente !
Lucrurile de valoare
Se măsoară în.... momente
Nu se strâng în buzunare.

Fă ce simți,dar cu răbdare,
Și chiar dacă riști să cazi,
Fii motivul pentru care
Cineva zâmbește azi.
      Autor/Sebastian Andrei Filcea

CRUCEA VIEȚII OMENEȘTI

Un creştin odinioară tot se căina mereu :
Grea mai este crucea asta
Ce mi-a dat-o Dumnezeu.
Cum o dau nu-mi iese bine
De necazuri nu mai scap
Şi muncesc din greu ca boul
Până cad lângă proţap !

Iaca alţii sunt mai leneşi şi
trăiesc mai în belşug
Numai mie (vorba ceea) “boii
nu-mi mai trag la jug”.

Și ofta creştinul nostru şi
mereu era cârtind
Nimeni nu putea odată să-l
audă mulţumind.

Însă cel de sus părinte, care
ajută pe mişel
Căutând din cele sfinte,
cercetatu-l-au pe el:

A trimis la el un înger
Noaptea când dormea trudit
Şi luând pe om de mână
L-a urcat pe deal la Schit.

Se făcea că este ziuă
Şi erau numai ei doi
Între nişte Cruci frumoase
Felurite după soi.

Unele erau de aur,
Altele de fier şi lemn,
De argint şi de aramă,
Fiecare cu un semn.

Zice îngerul atuncea:
“Ia-ţi o cruce care vrei
Numai potriveşte-o bine
şi te-ntoarce la bordei”.

Lacom el apucă-n grabă, cea
de aur mai întâi
Încercând s-o tăbârcească pe
voinici umerii săi.

Dar nu-i chip ca s-o urnească
şi privind la ea cu jind
Se pogoară mai la vale,
la o cruce de argint.

De prea multă strălucire
Nu te poţi uita la ea,
Dar voind el s-o ridice
Vede că-i grozav de grea.

Se mai uită, iar încearcă
Până ce îşi ia de seamă
Să-şi aleagă altă Cruce,
Tot frumoasă, de aramă.

Dar în ciuda lui şi aceea
pentru dânsul este grea
Cea de marmoră mai tare,
cea de fier cam tot aşa.

Lângă ele, mai la vale,
vede sub un copăcel,
cruce de stejar uşoară,
numai bună pentru el.

O ridică deci şi pleacă,
Iară îngerul pe drum
Îl întreabă pentru cruce,
dacă-i mulţumit acum.

Slavă Domnului, răspunde,
Tare-s mulţumit cu ea,
Căci din toate numai asta
Este după vlaga mea!

Îngerul atunci îi zice:
Omule nemulţumit,
Pentru Crucea vieţii tale
Totdeauna ai cârtit!

Astăzi te-am adus anume
Ca să-ţi fie ţie semn
Că nici una nu poţi duce
Decât crucea cea de lemn.

Asta este “Crucea vieţii” dată
ţie de când eşti
Deci lui Dumnezeu dă slavă
şi de-acum să nu cârteşti.

Cele de metaluri scumpe
sunt a oamenilor sfinţi
Care sufăr pân’la sânge,
întru grele nevoinţi.

Iară tu cu sărăcia lesne
te vei mântui,
Dacă vei păzi credinţa
şi răbdând vei mulţumi!
       Autor /Necunoscut

ȘI MAI AȘTEPT SĂ-MI FII APROAPE....CINE ?

Pe pragul casei ieri am așteptat,
Cuiva să i se facă dor de mine,
Și-am tot privit în zare și-am sperat
Să văd pe cineva pe drum că vine...
.
Am stat o zi întreagă lăcrimînd,
Și amintindu-mi, multe și de toate,
Că m-am trezit de mila mea plîngînd,
Și nu vă mint, nu vreau să-mi fac păcate,
.
Dar seara a venit cu mai mult rău,
Căci bezna-mi umple casa și viața,
Și mă tot rog la bunul Dumnezeu,
Să nu mai vină mâine dimineața.
.
În pat mă tot frământ și am dureri,
În piept, de mult mă junghie ceva,
Pe coama casei cântă de trei seri,
Întruna, un... necaz de cucuvea.
.
Atît de singur sunt, că nici cu mine,
Nu pot să mai mă-ngădui la nimic...
Și mai aștept să-mi fie-aproape... cine?
Am zis destul. Mai mult... n-am ce să zic!
.
  Autor/Dan Dadae/Singur

DEPARTE DE TINE

Mă simt atât de singur fără tine,
Privesc în jur și totul e pustiu
Atât mai sper ca noaptea care vine
Să nu ne spună că e prea târziu.

Și te aștept cu ochii pe fereastră
Foșnește vântul printre frunze moarte,
E toamnă iarăși în ograda noastră
Dar tu nu te întorci și.......ești departe.

Tăcerea asta pare o întindere de ape
Ce nu cunoaște valul,nici țărmuri fremătând
O notă ce nu știe atingerea de clape
Un vis lăsat uitării,pe aripă de gând.

Ecoul unor inimi ce vruta-u să iubească
Sunt pașii prin toamna rece,reflexii arămii,
Cutreieră pământul sperând să se întâlnească
Îmbrățișând mirajul regretelor târzii.

              Autor / Nicu Panait/Departe de tine

BUNĂ DIMINEAȚA,OAMENI !

Bună dimineaţa, lume mohorâtă…
Ţi-e chipul iar de ploaie şi furtună,
Pe fruntea ta, nori negri se adună
Şi -ai devenit confuză şi urâtă!

Bună dimineaţa, oameni prea grăbiţi…
Cu nopţile de iad şi de păcate,
Cu prea puţine clipe-adevărate
Şi prea puţin, reali şi fericiţi!

Bună dimineaţa, într-un ocean de lacrimi
În care ne scăldăm ca-ntr-un balsam,
Ne amăgim c-a mai trecut un an…
Şi viaţa ni-i de drame… şi de patimi!

Bună dimineaţa, lume trecătoare,
Cu zâmbet fals şi vorbele de vânt,
Ai strâns averea multă pe pământ
Dar, te petreci…nu eşti decât o boare…

Bună dimineaţa, lume de ocară,
Vezi, te-a nins iarna şi te-a curăţat…
De toate relele… şi de păcat,
Hai … fii mai bună–n astă primăvară!

              Autor/Mariana Adăscăliței