SĂ POȚI IUBI

 

De am greșit vreodată, astăzi îmi cer iertare.
Sunt om ca orișicine. Să n-aveți supărare.
Dacă-a iubi e-o vină, atunci sunt vinovat.
Vreau viața mai frumoasă. Nu cred că-i un păcat.

Sunt mic, dar știu prea bine că pot să fac ceva
Că tot ce-ncepe astăzi să fie altcumva,
Vreau mai mult soare-n viață si zile mai senine
Să n-aveți supărare, de vreau în lume bine.

Și cine poate spune ca n-a greșit vreodată ?
Că n-a spus TE IUBESC la nimeni, niciodată ?
Că lacrima fierbinte nu i-a brăzdat obrazul?
Să n-aveți supărare, azi vom schimba macazul!

Am cunoscut amarul, știu ce-i singurătatea!
Am cunoscut iubirea, știu ce e nedreptatea!
Dar voi care ca mine, în viață-ați pătimit
Să n-aveți supărare, e-o cinste c-ați iubit!

E-un lucru mare-n viață să daruiești iubire,
Să poți da la oricine puțină fericire.
Și de vor zice unii că a iubi-i-păcat
Să n-aveți supărare, păcatul e iertat!

Iar dacă toate-acestea n-ați cunoscut nicicând,
Dacă-a-iubi, în viață, n-a fost măcar un gând,
Și de trăiți cu gândul că-n viață nu-i dreptate,
Să n-aveți supărare, e vreme pentru toate!

Autor/Dudău Florin

SUNT BĂRBATUL...

Sunt bărbatul dulce-al nopţilor de taină
Port la cingătoare lacăte şi chei,
Şi iubirea prinsă,la rever de haină,
Sunt parfumul care...place la femei.

Sunt bărbatul care ştie să iubească,
Care stinge flăcări în fântâni de dor,
Zâmbetul pe care-l fac să-ntinerească
Şi încep sărutul...doar de la picior.

Sunt bărbatul care aşternuturi arde
Port extazu-n buze şi în ochi de foc
Eu, în trup fierbinte risipesc petarde
Şi fiori şi fluturi...ca-ntr-un tainic joc.

Sunt bărbatul care ştie să asculte
Şoaptele păgâne spuse-ncetisor,
Care-aruncă-n mare cu dureri trecute
Şi îngroapă stele,jos,lângă izvor.

Sunt bărbatul vesel,încă în putere
Port în mine-amorul fără de păcat,
În adânc vulcanic răspândesc plăcere
Şi răstorn tot cerul,dimineaţa-n pat.

Sunt bărbatul tandru,blând şi iertător
Am în sânge patimi şi cărbuni încinşi,
Ştiu să vindec rana inimii uşor
Şi s-aprind luceferi care-s încă stinşi

Sunt bărbatul care sufletu-şi oferă
Despicând momentul,pasiuni stârnind,
Cred că bucuria este efemeră,
Însă înspre viaţă, braţele-mi întind.

Sunt bărbatul care în iatac pătrunde
Şi cu frenezie înfloreşte-n trup,
Când atinge locuri şi apoi se-ascunde,
Înspre răsărituri, raze când erup.

Sunt bărbatul care rabdă în tăcere
Ce desface floarea lacrimilor reci,
Ştiu s-adun nectarul stupului cu miere
Şi să-nchid fereastră ca să nu mai pleci.

Sunt bărbatul care ştie să respecte,
Pentru că destinu-i dur şi nemilos,
Şi-am lăsat în urmă,semnele deştepte,
Alegând,ştiţi bine,numai ce-i frumos.

Autor /Triţă Constantin

·

·

IUBIREA

Mă regăsesc în ochii tăi,
Zbucium de dor, de nepătruns,
Suav parfum născut din văi
În susur de izvor ascuns.

Revăd cum timpul stă în loc
Între stelare încleștări,
Vânând cadranul fix o’clock
Ne contopim în sărutări.

Iar valuri de lumină-aprind
Scântei de vis din alte zări
Ce mă robesc, mă dor, mă prind,
Și mă subjugă în visări.

Respir acest moment divin,
Nimic din noi nu-i pământesc,
În șoapte dulci am să revin
Să-ți spun atât: ”doar te iubesc!”

  Autor/ Tiger Daniela.

AICI

Se face noapte şi se face frig
mai repede decât aş fi crezut.
Nici nu te uit de tot, nici nu te strig
ci stau aşa, cu drumul ne-nceput

într-o lumină slabă,pământie
privind cum luna scutură văpăi
peste-a mea lume tot mai cenuşie.
Se face frig şi noapte-n ochii tăi.

Aprind un gând, mă învelesc cu altul,
leg între ele pleduri de senin
ca peste-această iarnă să fac saltul
şi-acest cuprins să-l dezmorţesc puţin

dar albul dintre rânduri nu-mi ajunge
să spăl de întuneric tot ce-am spus
ca să te-ndepărtez şi se răsfrânge
în mine spectru-ntregului apus...

Autor/Aura Popa.

O IUBIRE FĂRĂ SFÂRȘIT

Departe sunt de tine și singur lângă foc,
Petrec în minte viața-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna,că tu vei fi murit.

Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeșteptând în fața-mi trecutele nimicuri....
Cu degetele-i vântul lovește în fereștri,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor povești.

Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi,cu mâini subțiri și reci...
Cu brațele-amândouă de gâtul meu te-anini
Și parcă-ai vrea a-mi spui ceva....apoi suspini....

Eu strâng la piept averea-mi de-amor și frumuseți,
În săruturi unim noi sărmanele vieți.....
O ! glasul amintirii rămâne pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut.

Să uit, cum dup-o clipă din brațele-mi te-ai smuls....
Voi bătrân și singur,vei fi murit demult !

                                   MIHAI EMINESCU

CHEMARE

M-ai auzit, te strig mereu
De când mă scol și-n vis de noapte,
Că fără tine nu sunt eu...
Cuvântu-ți vânt m-aș face, șoapte.

Din poză te-am făcut icoană
Și-am pus-o-n față la altare
Să-nchine-o lume ce se-nșeală
Căci nu mă crede cât mă doare.

M-am răstignit în vârf de munte
Pe crucea-naltă din Bucegi
S-adun mulțimile să asculte
Că doar te vreau și să nu negi.

Am pus afișe-n gări, în trenuri
Și-n stații de autobuze,
Ca inima să ți-o cutremuri,
Ruinele-mi să mi te-amuze.

Ești ființa cea mai căutată
Și premiu-am pus tot ce-aș avea
Din orice timp; fără vreo dată,
Până când Soare ar cădea.

Și de nu, ți-aș culege Lună
S-o am pe frunte de lanternă
Și noapte de va fi... să-mi spună
Pe unde dormi și de ai pernă.

Mereu te chem; m-ai auzit
Că te aștept, că țin la tine?...
De nu, întind mâna la cerșit
Să mă ia alta... Dacă vine!?...

Autor /  Rădulescu Daniel-Aurelian

CHEMAREA VIEȚII

Cum desluşim chemarea vieţii,
Ne avântăm în ea orbeşte
Facem pe durii, pe isteţii,
Însă uităm cum se trăieşte.

Făptuitori la o idee,
Gata de drum la o zvâcnire,
Ne mulţumim doar cu crâmpeie
Din ce s-ar fi numit trăire.

Tot omul umărul îşi pune
Să facă, să se pricopsească
Şi după ce o să adune,
Să aibă tihna să trăiască.

Trăim pervers, trăim pragmatic,
Cu ţeluri mici la scară mare,
Totul e calcul matematic,
Încrâncenare şi sudoare.

Muncim, oftăm şi de la capăt!
Simţim că-n piept ne dor plămânii…
Ne dor cei dragi, aşa, în treacăt,
Când nu ne văd plângând stăpânii.

Trăim, iar asta-nseamnă trudă,
Cumplită resemnare-a minţii,
Mânaţi către porniri de Iudă
Ce nu şi-a dobândit arginţii.

Muncim pe bani, muncim cu sete,
Iar pofta, de-omenesc ne stoarce.
Anii nu pot să se repete
Nici viaţa nu se mai întoarce…

Auto /Balabasciu Casian.

EȘTI FEMEIA

 

Eşti femeia care mă înebuneşte,
Care-şi prinde noaptea stelele în păr,
Ce mă strânge-n braţe şi mă-ntinereşte,
Eşti acea femeie...după care mor.

Eşti femeia care dorurile-şi poartă,
Surâzând pe buze, dulci, de catifea
Şi-n magnifici sâni ce-nspre mine saltă,
Eşti acea femeie, ce va fi a mea.

Eşti femeia care sincer mă iubeşte,
Care poartă-n suflet lacrimi şi păcat
Şi-nspre dimineaţă, cald, mă-ncolăceşte,
Eşti acea femeie...ce m-a fermecat.

Eşti femeia care ştie ce-i amorul,
Ce deschide tainic porţile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Eşti acea femeie plină de mister.

Eşti femeia care sângele-mi stârneşte
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei, veşnic mă-ncălzeşte,
Eşti acea femeie, proaspătă mereu.

Eşti femeia blândă şi-ntelegătoare,
Plină de credinţă şi respect tăcut,
Ce-a topit în mine, ultima-ntrebare,
Eşti acea femeie, ce-o aştept demult.

Eşti femeia care... florile sărută
Ce din ochi aruncă, flăcări de smarald,
Raza mea de soare în alai de nuntă,
Eşti acea femeie...pentru care ard.

Autor / Costy Triţă

FRUMUSEȚEA STĂ ÎN SUFLET

Frumuseţea-i trecătoare,
Banul e amăgitor,
Sufletul e frumuseţea
~dezgoliţi-l fraţilor...

Frumuseţea stă în suflet
iar în el, şade iubirea,
regăsirea-n amândouă,
este însăşi,,fericirea"...

Tot ce ochiul nu percepe,
inima mereu o simte .
Frumuseţea dinlăuntru
niciodată nu ne minte..

Dacă frumuseţea feţii
cu timpul se ofileşte,
frumuseţea sufletească,
tot mai tare străluceşte...

Viaţa toată de se scurge,
fericirea nu stă-n bani,
sufletul e frumuseţea,
el durează peste ani...!

Autor /Janta Florea

VOI VENI

Voi veni, visul s-aprind,
Să te liniştesc, în noapte
Şi în gând să te cuprind,
Mângâindu-te cu şoapte.

Voi veni, s-aduc speranţă
Şi descântec şi noroc,
Am nevoie de constanţă,
Fiindcă, dragostea nu-i joc.

Voi veni, să-ţi pun în păr,
Sentimente şi rubine,
Flori de cais şi flori de măr,
Dimineţi, de soare pline.

Voi veni, sărut pe gene
Şi pe sânii desgoliţi,
Voi lăsa pe coapse semne,
Şi parfum de-ndragostiţi.

Voi veni, s-ascult iubirea,
Şoaptele să-i sorb în taină
Şi purta-voi împlinirea,
Într-un buzunar, de haină.

Voi veni, să pun pecete,
Trandafirilor, în noapte,
Sunt o umbra pe perete
Şi flămând, de buze coapte.

Autor / Costy Triţă.

UNII ȘI ALȚII

Unii poartă-n sân scrisori,
Alţii doruri şi suspine,
Unii s-ar iubi-ntre flori,
Alţii...în mătăsuri fine.

Unii-s prinşi cu groase funii,
Alţii doar cu-n fir de iarbă,
Unii-ţi dăruiesc petunii,
Alţii...fug spre clipa oarbă.

Unii spun că eşti prea mică,
Alţii că iubeşti nebun,
Unii-ar vrea...dar le e frică,
Alţii...gustă tot ce-i bun.

Unii vin pe înserate,
Alţii abia-nspre zori plecară,
Unii ştiu că se mai poate,
Alţii...tremură pe-afară.

Unii vor a face valuri,
Alţii-n şoaptă se-mplinesc,
Unii doar surupă maluri,
Alţii...iar întineresc.

Unii fulgeră şi tună,
Alţii strălucesc în soare,
Unii...s-au urcat pe lună,
Alţii ...se aruncă-n mare.

Unii poate vor prea multe,
Alţii nici nu îndrăznesc,
Unii încă ştiu s-asculte,
Alţii...trist îmbătrânesc.

Autor / Costy Triţă

FEERIC NINGE ACEASTĂ DIMINEAȚĂ

Feeric ninge această dimineață,
Acoperindu-mă cu dezmierdări
Și cu iubiri care mă ţin în viață,
Tot numărând eterice-ntrebări.

Răstălmăcite vise mă-nfioară,
Topind pe buze fulgii de argint
Și șoaptele timide...ce coboară
Înfăşurându-mă...ca un alint.

Îmi bat în geam chemările uitate
Şi gândurile...încă tinereşti,
Ademenindu-mă-nspre libertate
Când tu cu sărutări mă dezveleşti.

Și ninge...cu atingeri neștiute,
Plutesc cu tine-n veșnicii de dor
Lăsând în urmă clipele pierdute,
Dintr-o nebună noapte...de amor.

Autor/Costy Triţă

MĂ GÂNDESC LA TINE IARNĂ

Mă gândesc la tine,iarnă,
Calculată ești și rece,
Ai și tu,poate o taină
Sau un gând,care să plece.

Ești ca orișice femeie,
Patimă,surâs,destin,
Uși deschizi,fără de cheie
Și în fața ta ,mă-nchin.

Mă gândesc la tine,iarnă
Și cuvintele-mi îngheață,
Am să mă desbrac,de haină,
Aruncându-mă-nspre viață.

Cad zăpezile,cu soare,
Visele-mi înzăpezesc,
Geamul,parc-ar fi,o floare,
O sărut...și o topesc.

Mă gândesc la tine,iarnă
Și la crivățul,de-afară,
Fulgi au început,să cearnă,
Depărtările...să doară.

Autor/Costy Trita