CE ESTE O FEMEIE...FĂRĂ UN BĂRBAT ALĂTURI

IUBIREA ȘI TIMPUL

Pe o insulă îndepărtată trăiau toate sentimentele si valorile umane:
Buna Dispoziție, Tristețea, Înțelepciunea ,Iubirea. etc.Într-o bună zi, sentimentele au fost anunțate că insula era pe cale să se scufunde și își pregătiră navele și plecară.
Doar Iubirea rămase până în ultimul moment.
Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceară ajutor.
Bogația a trecut pe lângă Iubire cu o barcă luxoasă. Iubirea îi zise:
- Bogăție, mă poți lua cu tine?
- Nu te pot lua, căci e mult aur și argint în barca mea și nu am loc pentru tine.
Iubirea se hotarî atunci sa ceară ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo într-o superbă navă.
- Orgoliu, te rog, mă poți lua cu tine?
- Nu te pot ajuta, Iubire… – raspunse Orgoliul – aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava
Atunci Iubirea imploră Tristețea, care trecea pe lângă ea:
- Tristețe, te rog, lasa-mă să vin cu tine!
- Oh Iubire, – îi răspunse Tristețea – sunt atât de tristă încât trebuie sa ramân singură…
Chiar și Buna Dispoziție trecu pe lângă Iubire, dar era atât de mulțumită, încât nici nu auzi că este strigată.
Dintr-o dată se auzi o voce:
- Vino Iubire, te iau cu mine
Vorbea un batrân.
Iubirea se simți atât de recunoscătoare și plină de bucurie, încât uită să îl întrebe pe bătrân cine este.
De cum sosiră pe țărm, bătrânul plecă.
Iubirea își dădu seama cât de mult îi datora bătrânului și a întrebat Cunoașterea:
- Cunoaștere, îmi poți spune cine m-a ajutat?
- A fost Timpul – a răspuns Cunoașterea.
- Timpul?– se întrebă Iubirea – De ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoașterea, plină de înțelepciune, răspunse:
- “Pentru că numai Timpul e în stare să înțeleagă cât de importantă e Dragostea în viață!”

NU CAUT RĂSPUNS ÎNTREBĂRILOR MELE

Nu caut rǎspuns ȋntrebǎrilor mele
Ȋn inima mea am gǎsit un rǎspuns
Atunci cȃnd pǎșeam rǎtǎcind printre stele
Iertarea, Iubirea la mine-au ajuns.


Ce simplu era și ce cale-ncurcatǎ
Am vrut sǎ strǎbat cǎutȃnd ce-am pierdut,
Spre mine-am privit și-am simțit dintr-odatǎ
Eu ce cǎutam… totdeaun-am avut!


E-n mine ,adȃncǎ, sǎmȃnța aceea
Ce El a sǎdit-o și ea a-nflorit!
Rǎspunsul ȋl am și dețin chiar și cheia
Ce-mi poate deschide un drum nesfȃrșit!


De-acum nu mai caut rǎspunsuri, Iubire,
Te simt, ești aici, ești chiar inima mea,
Iertȃnd am jurat sǎ aduc fericire
Oriunde pe calea ce o voi urma.


Nu caut rǎspuns ȋntrebǎrilor mele
De mȃna m-a luat acel Ȋnger de sus,
Atunci cȃnd pǎșeam rǎtǎcind printre stele
Iertarea, Iubirea la mine-au ajuns!.....

.Autor/.Liliana Trif

INCREDEREA

Era o tristă zi de iarnă. Un băiețaș de 7-8 ani, singur și tremurând de frig, stătea în gradină unui oraș. I-o fi fost tare frig, căci hăinuța de pe el era subțirică, iar pantalonașii aveau două găuri mari la genunchi! Buzișoarele îi erau vinete și față slabă era galbenă ca ceara. Poate o fi avut o supărare mare, căci plângea și din când în când privea spre cerul acoperit de nori. Pe lângă el trecuseră multe persoane  fără să îi pese de el.


Într-o vreme, un domn bătrân se apropie de el și-i spuse părintește: Ce faci acolo, micuțule? Aștepți pe cineva? Da, domnule, îi răspunse copilașul.
Aștept pe Dumnezeu, să vină să mă caute.
Ce vrei să spui, drăguțule! Ești bolnăvior? Crezi c-ai să mori?
Nu, dar anul trecut, el a trimis să caute pe tatăl meu și pe fratele cel mic al meu, ca să-i aiba în casa lui, în cer. Iar ieri, la spital mama mi-a spus așa, că și ea pleacă tot acolo și că Dumnezeu nu mă va părăsi în nici un fel. Acum - adaugă el în lacrimi, n-am pe nimeni care să mă îmbrățișeze și să-mi dea să mănânc. Și iată, e atâta vreme de când mă uit în sus la cer, să văd, dacă vine Dumnezeu, dar nu văd nimic. Totuși, Dumnezeu va veni desigur, dacă-l mai aștept nițel. Nu e așa, domnule?

Da, copile dragă, zise domnul, podidindu-l lacrimile. Nimeni n-așteaptă-n zadar pe Dumnezeu, el m-a trimis să port grijă de tine. Vino cu mine. Nu te voi lăsa să duci lipsă de nimic. Ochii copilașului străluciră de bucurie. Și pe fața lui fu ca un fulger de biruință. Știam bine, zise el, ca Dumnezeu va veni, sau va trimite pe cineva, căci mama niciodată n-a spus minciuni. Dar cât ați întârziat pe drum și cât a trebuit să vă aștept!

UN BĂTRÂN CĂTRE FIUL SĂU

Te rog, nu-ți fie silă, că tremurându-mi mâna,
Când vreau să mă hrănesc, mă murdăresc pe față.
…Când erai mic, cu ea, eu te ștergeam întruna,
Și îți dădeam, băiete, ca să mănânci dulceață…

Când tot repet o frază, nu te-amărî pe mine
Că-ndrug aceleasi vorbe, până ce obosești.
…Când erai mic, copile, eu gânguream cu tine,
Și repetam cuvinte, să-nveți ca să vorbești…

Știu că te enervezi, când mergem la plimbare,
Iar pașii mei greoi mă țin, pierdut, în urmă.
…Când erai mic, băiete, te căram în spinare,
Și nu știam, atunci, că trupul meu se curmă…

Știu că nu mă suporți, să am fața nerasă,
Să fiu mai ponosit, cu părul ca o claie.
…Când erai mic, copile, și-acuma mă apasă,
Trezeai tot universul ca să nu intri-n baie…

Știu că îți tulbur somnul, durerile mă seacă,
Și tot mai grea îmi pare, acuma, bătrânețea.
…Când erai mic, băiete, dormeam pe la prisacă,
Că-n țipetele tale, trecură-mi tinerețea..

Mă iartă, tu, copile, că azi îți sunt povară,
Că nu mai am putere… hai, mergi și te-odihnește,
Și să nu uiți, băiete… îți spun a mia oară:
Că tot ce este viață, se trece,-mbătrânește…

Autor- Vasile David

ANOTIMPURILE VIEȚII

A fost odată un om ce avea patru fii.Acesta dorea ca fii săi să nu mai judece pripit lucrurile.De aceea i-a trimis pe fiecare pe rând,câte un anotimp să privească un pom,respectiv un păr. Pe primul l-a trimis iarna,pe al doilea primăvara,pe al treilea vara,pe mezin toamna.Când au revenit,i-a adunat și i-a pus pe toți să descrie ce au văzut. Primul a zis că era urât,cu crengi golașe,întoarse și răsucite. Al doilea că era acoperit cu muguri verzi și promitea mult. Al treilea fu de acord și spuse că era plin de flori ce răspândeau un dulce parfum,cum nu mai văzuse până atunci. Al patrulea a fost de acord cu toate acestea și a adăugat că era încărcat de fructe coapte,împlinit și plin de viață. Omul le-a explicat atunci că toți au dreptate.....pentru că fiecare a văzut doar un anotimp din viața copacului. Le-a mai spus că nu poți judeca pe nimeni cunoscându-l doar o anumită perioadă.Asta este esența firii,a plăcerii,bucuriei și dragostei pe care ți-o dă viața și n-o poți măsura decât la sfârșitul tuturor anotimpurilor. Nu judeca viața doar după o perioadă grea. Depășește greutățile și sigur vor veni apoi și vremuri bune. Încercările te fac puternic. Durerile te fac uman. Nu lăsa ca vicisitudinile unui sezon să-ți umbrească bucuriile celorlalte.

SINGURĂTATE

Cu ea mereu ma însoţesc,
că ies ori nu din casă.....
nu reuşesc s-o părăsesc,
Şi nici ea,nu ma lasă.....

De-atâtea ori cu ea mă cert,
din cas' o dau afară,
Golesc o cupă cu vin fiert,
dar fară ea,e-amară......

De-o scot pe uşă şi-o arunc,
Se-ntoarce pe ferestre
şi-mi intră-n braţe ca un prunc
fară să prind de veste.....

O rog sa plece şi nu vrea,
mă supăr, ea-mi zâmbeşte
CÂND MĂ TREZESC SUNT DOAR,CU EA,
IAR NOAPTEA MĂ-NVELEŞTE

 Autor : Marian Maleiu.

RUGĂMINTEA UNUI BĂRBAT

Un bărbat era sătul de a merge la muncă în fiecare zi,iar soția lui să stea acasă.Voia să vadă cu ochii lui ce se petrece în timp ce el muncea din greu la birou,zicând astfel :
"- Doamne eu merg la serviciu în fiecare zi și muncesc opt ore pe zi în timp ce soția mea stă fără nici o grijă acasă.Vreau ca și ea să știe prin ce trec eu zilnic,așa că te rog permite-mi să facem schimb pentru o zi.Amin ! "
Dumnezeu,în minunata sa înțelepciune,i-a îndeplinit dorința.
Dimineața următoare, destul de sigur pe sine,bărbatul se trezi în pielea soției.
S-a ridicat a gătit micul dejun pentru partenerul său de viață.a trezit copii,le-a pregătit hainele ,le-a servit micul dejun,le-a pregătit pachetele pentru școală,i-a dus la școală,a venit repede acasă,a adunat toate hainele murdare și le-a dus la spălat ,s-a dus la bancă,s-a dus la cumpărături și din nou acasă ca să lase cumpărăturile;apoi a plecat să plătească datoriile lunare.Revenită acasă,era deja ora 13.A făcut paturile și a adunat alte rufe,a dat cu aspiratorul în toată casa,a șters praful și a spălat bucătăria. A fugit apoi la școală după copii cu care,pe drum,a intrat în discuții contradictorii.Acasă a pregătit mâncare pentru copii și s-a ocupat de ei ca să-și facă temele.Apoi și-a instalat  masa de călcat și a început să calce uitându-se cu coada ochiului la TV.La ora 16.30 a început să curețe cartofii,să spele legumele pentru salată,a gătit carnea de porc și a pregătit mâncarea pentru cină.După cină. din nou, a spălat toată bucătăria,vasele , a adunat din nou toate hainele,a făcut baie copiilor și i-a pregătit de culcare.La ora 21 era deja extenuată datorită treburilor din timpul zilei,dar pentru ea ziua încă nu s-a terminat încă.....era așteptată în pat de soțul său pentru a face dragoste .
A doua zi bărbatul s-a trezit și imediat a venit în genunchi înaintea lui Dumnezeu și i-a zis :
"-Doamne, nuștiu la ce m-am gândit când am cerut să fiu în pielea soției mele.... am greșit așa de mult s-o invidiez pe soția mea crezând că stă degeaba toată ziua.....Te rog,te rog mult,dar te rog fă schimbarea la loc cum eram.Amin ".
Dumnezeu în infinita Sa înțelepciune i-a replicat: Fiule,cred că ai învățat o lecție bună și bucuros aș face schimbarea înapoi ,dar vezi tu.....va trebui să aștepți nouă luni ...noaptea trecută ai rămas gravidă și va trebui să și naști !..