NE MOR PRIETENII

 
Ne mor prietenii,ne mor,
Murim și noi în moartea lor,
Că-ntârzie îngrozitor,
Într-una,primul ajutor,

Chemat la patul tuturor,
Mereu,e de ales.....or-or !
Se rupe ața pe mosor,
Tușesc segmentele-n motor,

Ne mor prietenii,ne mor,
Murim și noi în moartea lor,
Și amintirile ne dor,
Ne mor prietenii,ne mor.

   Autor Adrian Păunescu

GUTA

Este o afecțiune dureroasă, de natură reumatică, deseori ereditară. Este agravată de consumarea
alcoolului și a hranei necorespunzatoare, de temperaturile ridicate din timpul verii. Durerea este
resimțită în special la degetele mari de la picioare, dar și în gambe.
DIETA ALIMENTARĂ
 O hrană corespunzătoare este lucrul cel mai important.
- legume - legumele cu frunze verzi, morcovii, ceapa sunt bogate în antioxidanți și alte substanțe care lupta împotriva gutei. Pătrunjelul, cimbrul ajută la menținerea sub control a acidului uric. Fasolea nu trebuie evitată întrucât are multe efecte pozitive și trebuie inclusă în dieta oricărei persoane, nefiind nocivă nici în cazul gutei.
- fructe -fructele de pădure de culoare roșie-albăstruie și ananasul sunt alegeri potrivite. Totuși cele mai bune sunt cireșele. Unii experți recomandă consumul a 20-30 de cireșe în timpul unei crize acute.
- lichide - deshidratarea poate declanșa atacuri de gută, de aceea trebuie consumat 6-8 pahare de apă , ceaiuri,lapte bătut sau iaurturi.
Bolnavii de gută vor evita următoarele:
- carnea roșie - carnea de porc, carnea de vită, miel și organele de animale cresc riscul apariției gutei.
- scoici, homar, creveti, stridii si crabi - dar se va consuma pește care are efect pozitiv asupra organismului, întrucât acizii grași din compoziția acestora reduc inflamația.
- alcoolul - acesta poate declanșa un atac în termen de 24 de ore. Riscul variază în funcție de tipul de băutură alcoolică, dar în cazul berii riscurile sunt cele mai mici. Orice aliment care provoacă aciditate în urină trebuie evitat..
ALIFIE DE UNT
 Untul proaspăt este amestecat pe un foc slab. Când începe să fiarbă, se îndepărtează de pe foc, se ia spuma și se adaugă o cantitate egală de vin. Lăsați apoi compoziția să scadă. Ceea ce rămâne este cea mai bună alifie pentru gută. Se aplică pe partea afectată.
REMEDIU SIBERIAN
 Toți bolnavii de gută sunt sfătuiți să poarte ciorapi de lână înmuiați în soluție de ceapă.
 Se pun 6-8 felii de ceapă tăiată, la 3-4 litri de apă. Se fierbe timp de 30 de minute. Se strecoară și în această apă se înmoaie ciorapii curați pentru 10 minute,apoi se scot și se pun la uscat fără a mai fi clătiți. Tratamentul a dat rezultate neașteptate.
Însănătoșire grabnică vă doresc celor suferinzi.

REȚETĂ MINUNE ÎN CAZ DE ARSURI

   http://www.nasul.tv/oameni-solidari-cu-ranitii-fan-nasul-tv-va-rog-distribuiti-tratamentul-de-mai-jos-mi-a-salvat-tatal-de-la-arsuri-de-gradul-iii/ 

  În 1980 tatăl meu a fost surprins de explozia unui bidon cu motorină care i-a provocat arsuri de gradul III la cap, gât și mâini. Fiind iarnă, avea un pulover pe gât care a ars impreună cu pielea, lăsându-i venele gâtului expuse. Nu mai avea piele pe fațî, păr pe cap și urechile erau arse pe jumătate. După 2 săptămâni de chin în spital capul îi era, citez : « o mare coajă de sub care supura puroi ».
După cele 2 săptămâni de chin, tatăl meu și-a intâlnit salvatoarea : o bătrână care a convins-o pe mama ca leacul ei îi va aduce înapoi chipul soțului. Mama și un unchi l-au răpit (fără exagerare) pe tata din spital și l-au dus acasă unde bătrâna s-a și mutat pentru 2 săptămâni.
Mi-am sunat astăzi tatăl care mi-a dictat cu galsul tremurând de emoție rețeta . M-a rugat să precizez că « nu îi doare, dimpotrivă, tratamentul le ia durerea ». Știu că mulți vor fi reticenți, însă eu nu aș fi putut trăi împăcată știind că există un tratament care pe tatăl meu l-a făcut CA NOU în aproximativ 2 luni iar eu nu l-am făcut public ! I-a crescut carnea la loc, i-au crescut urechile, i-au crescut barba, părul, unghiile i-au picat și i-au crescut la loc de 2 ori ! Iar singura urmă pe care o mai poți vedea astăzi este pielea puțin încrețită pe gât, sub urechi, acolo unde acum 35 ani i se vedeau venele !
Țin să precizez faptul că de când mă știu pragul nostru a fost călcat de oameni care veneau plini de speranță să își ajute rudele, copiii, iar mama le pregătea și le arăta cum să aplice tratamentul iar ei plecau covârșiți de recunoștiță.

Rețeta este următorea (cantitățile pot fi înmulțite în funcție de cât este de mare suprafața arsă) :
– 200 grame ceară de albine pură ! (de la apicultori care să vă garanteze că nu există nimic altceva în ceară decât ceea ce au produs albinele)
– 200 grame unt de vacă proaspăt NESĂRAT (mama recomandă să fie făcut în casă din lapte proaspăt)
– 200 ml ulei de floarea soarelui
– 2 cepe albe
Într-un vas curat se pun împreună la foc mic ceara, untul și uleiul. Când se topesc toate se adaugă ceapa tăiată mărunt (ca pentru mâncare). Se lasă la foc foarte mic până când ceapa devine aurie (ea va începe să fiarbă în amestecul de ulei, unt și ceară). Aveți grijă să nu ardeți ceapa ! Când ceapa e aurie se stinge flacăra.
Arsurile se vor spăla cu multă grijă cu ceai de pelin și fașă sterilă. Atenție : se înmoaie fașa în ceai, se spală rana, apoi fașa se aruncă și se folosește alta. NU introduceți în ceai fașa cu care ați spălat deja rana. După ce arsura este curățată cu ceaiul de pelin, se lasă câteva minute până se usucă rana bine.
Mai departe se va aplica pe arsuri tratamentul în următorul mod : se ia fașa sterilă de colțuri și se înmoaie în tratamentul călduț ( dacă e rece se încheagă de la ceară). Veți obsera că aderă la fașa și începe imediat a se întări. Aplicați cu grijă pe arsură fașa astfel înmuiată (și în totalitate înmuiată). Continuați până când toata rana e acoperită.
IMPORTANT de știut: fașa înmuiată NU se va lipi de rană datorită ingredientelor pe care le conține. Mai mult, datorită căldurii corpului și a stratului de vată care va fi așezat peste ea se va menține unsuroasă și va hidrata și regenera carnea și pielea.
După ce toate rănile sunt acoperite cu fașa înmuiată în tratament, peste ea se va aplica un strat de vată care va avea rolul de a menține căldura necesară regenerării . După ce corpul va fi acoperit de stratul de vată, peste vată se va folosi un nou strat de fașă curată care va menține vata și fașa cu tratament la locul lor.
Acest pansamanet se va menține 24 de ore după care va fi înlocuit urmând exact aceiași pași, de la spălarea cu ceai până la securizarea cu ultimul strat de fașă. În momentul în care pansamentul se dă jos tatăl meu spune că nu e dureros pentru că tratamentul este extrem de emolient . La stratul de fașă cu tratament va adera carnea moartă care se va îndepărta astfel cu ușurință și fără durere.
De asemenea, pe dedesuptul cărnii arse va începe procesul de regenerare a celulelor, ceea ce va provoca mâncărimi. Mâncărimea e semn bun.
Tratamenul rămas de la aplicare se poate pune la rece și poate fi refolosit la următoarea pansare, prin încălzire.
Însănătoșire grabnică celor aflați în suferință , sunt cu gândul la voi !”

RIDICĂ-TE FEMEIE

Să nu te-apleci chiar de te doare,
Si toţi din soartă au vrut sa-ţi ieie,
De te-au zdrobit din întâmplare
Nu plânge,Ridică-te de jos, Femeie!

Tu râuri ai facut din lacrimile tale
Si ai vegheat ca Domnul fiilor să deie.
Doar flori si înălţimi in a lor cale
De te-a durut, Ridica-te, Femeie!

Ai vrea să numeri trandafirii înroşiţi
Iar din petale să faci cărare către stele,
Atât cât anii nu-ţi sunt încă irosiţi,
De vrei ca să fii sus, Ridică-te, Femeie!

Vei aduna acum, scânteia unui foc nestins
Trecut, adio, prezentu-n loc să steie,
Iar ce-i frumos să fie-n veci de necuprins.
Să nu fii tristă, Ridică-te, că poti, Femeie!

Avem cu toţii un trecut, adesea, e frumos
Sau,poate credem în minuni sau, o ideie,
Stim că lumina vine doar de sus în jos,
Tu să priveşti mereu în sus, Ridică-te, Femeie!

A mai rămas postum doar un cuvant:
Trăieşte, şi-adună un buchet de orhideie,
Să-l pui lângă icoană să fie legământ,
Să nu-ţi mai laşi ochii în jos, Ridică-ţi-i, Femeie!

Să-ţi cuibăreşti curaju-n suflet, ca să steie,
Şi nu te apleca în veci. Ridica-te Acum, Femeie!

Autor/ Florentina Crăciun Fabyola

BĂTRÂNII

Au ochi atât de calzi şi mici,
Mâinile muncite şi ridate,
Dar mulţumirea c-au ajuns bunici
Le-aduce, parcă, sănătate.

Au îndurat atâtea-n viaţa lor...
Şi-au învăţat că, fără credinţă,
N-ar suporta povara anilor
Ce-apasă greu biata lor fiinţă.

Deşi-s bătrâni şi-ar merita respect
După traiul dus în demnitate,
Prea mulţi au parte, însă, pe nedrept
De umilinţe şi drepturi uitate...

De-aceea, dacă tu-i mai în viaţă,
Pe cei ce tineri acum nu mai sunt,
Îndrumă-te după a lor povaţă -
Să faci doar bine pe acest pământ...

Mergi azi la ei şi du-le-n dar
Cea mai caldă-mbrăţişare
Şi-n cupa plină cu amar
Toarnă-le puţină alinare.

Şi eu, şi tu, cu toţii într-o zi
Vom fi bătrâni, bolnavi şi poate trişti
Şi, Doamne, cât de minunat va fi
Când cuiva îi va păsa că tu exişti!...

Autor/Alina Tanasă / Bătrânii

VORBE CARE DOR

A spune o vorbă care doare
E-atât de simplu, de ușor
Ca să ucizi la întâmplare
Un gând, un început de zbor.

Să frângi aripa unui suflet
Ce a crezut în visul său
Și să faci asta cu un zâmbet
Perfid, ucigător de rău.

E-atât de simplu să rănești
Când tu nu ai nimic în suflet
Și-atât de greu e să iubești
Și să așterni în cale zâmbet.

Și nu-mi e milă de acela
Căzut, lovit de-o vorbă grea
Căci el își va găsi puterea
Spre soare a se înălța.

Ci de acel ce zi de zi
Rănește-n vorbă și în faptă
Căci el nicicând nu va găsi
Spre fericire calea dreaptă... 

Autor/Elena Neicu

CÂT DE FRUMOASĂ EȘTI !

Stai singură pe bancă, cu degetul la tâmplă –
În toamna desfrunzită, cât de frumoasă eşti!
Nu pari să iei în seamă tot ce în jur se-întâmplă –
Privirea ta-i desprinsă de cele pământești.

În părul tău se joacă zglobie adiere,
O frunză-ngălbenită ţi-adastă, delicat,
Pe-un umăr – ca o caldă şi fină mângâiere,
Apoi te părăseşte cu-n lung şi trist oftat.

Lumina, ca de miere, a toamnei, îţi atinge
Timid şi tandru sânii, în amurgu-abia încropit…
Un zâmbet dulce-ţi joacă pe buzele de sânge
Ce, umede şi calde, par gata de iubit.

În treacăt – trecătorii–ţi aruncă vagi ocheade
Şi tuturor le saltă, în piept, un scurt fior…
Deasupra ta, salcâmii, îşi spun că bine-ţi şade
Pierdută în visare, pierdută-n tainic dor.

…Stai singură pe bancă, cu degetul la tâmplă
Desprinsă eşti de lume, de cele pământeşti…
Nu iei nimic în seamă, din ce-împrejur se întâmplă –
Amurgul te îmbracă în straie-mpărăteşti…

  Autor/Boris Ioachim - Portret de fată

TOAMNA VIEȚII

E bine,e toamnă,e-acel anotimp
Ce umple camări cu de toate,
Cu roade alese ce-s coapte la timp,
Și roade culese necoapte...

Căci toate în viață își au rostul lor
Și bune sunt și cele necoapte,
De ai chibzuință și ești răbdător,
Un loc potrivit găsești pentru toate .

Că așa e și viața....și ea are toamnă,
Mai are dorințe și fapte necoapte,
Dăm vina pe vreme,dăm vina pe mană,
Cu crude și coapte pășim mai departe...

Tristețea în suflet rămâne și doare,
Căci omul trăiește o singură toamnă,
E toamna vieții,e toamna din care
Cu cele-adunate el intră în iarnă.

       Autor/ Bigiu-Diaconu Ionel

DE CE ?

De ce râvnim după averi și lucruri ?
Când viața e făcută să te bucuri.
De ce ne facem planuri pentru mâine ?
Când astăzi noi trăim doar pentru pâine.

De ce vrem apă de pe unele planete ?
Când totul e aici dacă ne este sete.
De ce nu mai avem răbdare ?
Când ne-ntâlnim cu orișicare.

De ce mințim pe cei din jur ?
Când adevărul este cel mai pur.
De ce urâm surorile și frații ?
Când toți am fost creați să avem relații.

De ce călătorim în lung și-n lat ?
Când  la noi în suflet n-am umblat.
De ce ne chinuim ca să citim în stele ?
Când vorba Domnului e mai presus de ele.

De ce trăim în grabă și-n zadar ?
Când ” mâine „ poate nu-i în calendar.
De ce ?

       Autor/Necunoscut

PLOUĂ

 Pe-aici când plouă,plouă îndesat,
Nu ține ca la noi un ceas sau două,
Că ziua plouă,plouă pe-nserat,
Și când se crapă iar de ziuă,--- plouă.

În faptul zilei,streșinile plâng,
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng..
Pe-aici când plouă.........plouă nu se-ncurcă !

Iar când s-arată soarele sărac,
De după nouri,ca să-ți facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere,--- te udă.

Există și răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus,
Și cerul câte-oleacă,spre apus,
Se luminează puțintel----a ploaie.

Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeag se lasă-n jos,
Și porcul umblă tot cu paiu-n gură.
        Autor/George Topârceanu