MAI IUBEȘTE-MĂ O DATĂ...

Tu ești sarea,eu sunt rana,
Doare atunci când ne iubim,
Stau cu inima sărmana
Nopți întregi să te bârfim.

Dar acum tu nu mai ești,
Ai fugit și nu știu unde.
Te întreb: - "Mă mai iubești ?„
Nici ecoul nu-mi răspunde.

Nu mai ești,dar ții minte
Când stătea ceva-ntre noi ?
Îți veneam eu înainte ;
Acum vino tu-napoi .

Hai și fă-mă iar nebun
Fiindc-am un vulcan în mine,
Știi deja, dar ți-o mai spun,
Sunt nebun,dar după tine.

Nu mai spune „niciodată' ,
Între noi e doar „mereu' .
Mai iubește-mă odată,
Știi că eu mă prind mai greu.
 
    Autor/Sebi Andrei/Flick   

TOT RESPECTUL MEU ROMÂNE !

Mai flutură în vânt stindardul românesc,
Mai sunt încă români, ce țara și-o iubesc,
Oriunde ați fi plecați... Români, nu uitați glia!
Acolo ne-am născut,... TRĂIASCĂ ROMÂNIA... 

Că nu a fost ușor și poate nu va fi
Dar suntem un popor, atât cât vom trăi,
De ziua națiunii, doresc să fiți iubiți,
Oriunde ați fi în lume...ROMÂNI FIȚI FERICIȚI!

Dacă mai cade încă, o lacrimă, pe față,
Emoții te cuprind și-ți este dor de casă...
Înseamnă că mai ai acolo rădăcini
Și nu-ți este rușine să spui... -EU SUNT ROMÂN!

La mulți ani de ziua noastră , dragi români de prin străini,
La mulți ani și țării noastre,cinste bravilor români,
Celor ce-au rămas acasă și mai cred că va fi bine ,
Îmi aduc modest omagiul...
TOT RESPECTUL MEU ROMÂNE!

Autor/Liliana Lili 

ASCULTĂ INIMA...

Supus greşelii ca oricare om
M-am risipit în multe părţi
Dar am făcut o casă, am sădit un pom,
Am scris şi publicat câteva cărţi.

Am şi urcat pe scară socială,
Nu am făcut pe nimeni de ruşine.
Aş fi putut mai mult, fără-ndoială
Dar mi-a plăcut să am zilele pline

Nu doar cu munca şi alergătură,
Şi dat din coate s-ajung "cineva"
Să strâng averi sau bani peste măsură
Mi-am ascultat adesea inima.
Din timpul ce-l aveam mi-am alocat
Şi părţi pentru iubire sau visare
Şi-n mod firesc am savurat
Plăcere, bucurie, desfătare.

Cu glume, veselie şi decenţă
Mi-a plăcut drumul să străbat
Fără încrâncenare şi stridenţă,
În marş normal şi nu în marş forţat.

Şi dacă viaţa e un munte
Pe care să-l tot urci necontenit
Nu-i înţelept şi nici cuminte
Să n-ai resurse pentru coborât.

Autor/NăstaseCostache/Bilanț

VISE....

Un băiat sărac era îndrăgostit de fiica unui bărbat foarte bogat. Într-o zi, tânărul a cerut-o pe fată de soție, iar aceasta a spus:
- Ascultă, salariul tău lunar este cât primesc eu, în fiecare zi,bani de buzunar. Cum aș putea să mă căsătoresc cu tine ?
Cum te-ai putut gândi la așa ceva ? Eu nu te pot iubi, așa că uită de mine și căsătorește-te cu cineva de nivelul tău !
Timpul a trecut și tânărul tot nu reușea să își scoată din cap imaginea ei. 
După 10 ani, s-au întâlnit, din întâmplare, pe stradă.
Femeia a fost prima care a vorbit :
Ce mai faci ?  Eu sunt căsătorită și știi ce salariu primește soțul meu ? 15.000 de dolari pe lună ! Iți vine sa crezi ? Și este și foarte inteligent !”
Ochii bărbatului s-au umplut de lacrimi, când a auzit aceste vorbe.
Câteva secunde mai târziu, soțul femeii a venit în spatele ei, însă înainte ca ea sa mai adauge ceva, acesta a spus:
- Domnule,văd că nu mai este nevoie să fac prezentările deja mi-ați cunoscut soția !
Draga mea, domnul este șeful meu, eu sunt unul dintre cei care lucrează la proiectul lui de 100 de milioane de dolari.
Femeia a încremenit, nu a mai putut spune niciun cuvânt.
După ce și-au luat rămas bun și au plecat fiecare pe drumul său, soțul ei a adăugat :
Să-ți spun un lucru interesant. Șeful meu a fost îndrăgostit, până peste cap, de o femeie. A făcut tot posibilul să-i câștige inima, însă nu a reușit. Nu a uitat-o, nici până în ziua de astăzi, așa că a rămas necăsătorit .
Viața este un joc de bumeranguri .Gândurile,cuvintele și faptele noastre se întorc la noi , mai devreme sau mai târziu , cu acuratețe năucitoare.
Neale Donald Walsch

CUM AR FI...

Să fie-ntreaga lume doar a ta
dar să nu-mparţi cu nimeni nici o cale,
să nu ştii ce înseamnă a purta
pe cineva în suflet ? La taclale

să stai poate cu ploaia sau cu vântul,
cu fluturii, cu păsările zării
dar să n-ai cum să-ţi răspândeşti cuvântul
ca să stârneşti furtuna-nfiorării?

Şi cum ar fi să nu poţi dărui
un zâmbet, o atingere, o floare,
să n-ai pe lângă cine stărui
ca să-ţi slăbească mâna din strânsoare

numai o clipă, cât să pui accente
pe ultimele umbre de firesc?
Ne-ar locui Siberii permanente
de n-am avea cui spune „te iubesc”...

Autor/Aura Popa

VĂ DORESC TUTUROR....

CÂNTEC FEMEIESC

Așa e mama și fost bunica
Așa suntem femei lângă femei
Părem nimic și nu-nsemnăm nimica
Doar niște„ ele" ce slujesc pe„ei".

Ei neglijenți,iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi și ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Și-n fond, ce fac femeile pe lume ?
Nimic măreț nimic inpunător.
Schimbându-și după ei și drum și nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâția pași ce au făcut prin casă
Și pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns și dincolo de cer.

Ei fac ce fac și tot ce fac se vede
Ba strică mult și ele-ndreaptă tot
Și de aceea nimeni nu le crede
Când cad,îmbătrânesc și numai pot.

Așa e mama și a fost bunica
Și ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile ? Nimica ,
Decât curat și uneori copii.

Suntem veriga firului de ață
În fiecare lanț făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viață
Dar e și imposiibil fără noi....
http://adf.ly/1RyUy8

Autor/Adrian Păunescu

VIAȚA ESTE CA UN TEATRU

Viața e o stagiune,
Tu......actorul principal,
Scena......o întreagă lume,
Și-o cortină la final.

Ai rolul cel mai de seamă,
Tu decizi cum o să fie
Viața ta.Poate fi dramă,
Poate fi o comedie.

Nu o joci decât odată,
Nu-i deloc un rol ușor,
Trebuie atent jucată
Fără trac,fără sufleor.

Poți să joci cu sala goală,
Poți să joci cu casa-nchisă,
N-ai scenariul scris pe-o coală,
Replica rămâne zisă.

Pune sufletul din tine
În ce-ai făcut sau zis,
În rolul de om,știi bine,
Viața nu-ți oferă„bis".

Nu fi doar o umbră fadă,
Ca atunci când rolul moare
Și cortina o să cadă,
Să te-aplaude-n picioare.
     Autor/Flick

PACIENT

 Eu n-am să mă fac bine niciodată,
Mereu voi suferi de-o boală grea,
Simţindu-mi conştiinţa vinovată,
Că nu e totul bine-n ţara mea.

Puteţi să mă-ntrebaţi: - Ce vrei, băiete?
În treburile mari de ce te bagi?
Am să răspund milos şi pe-ndelete:
- Eu ştiu că îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.

Mi-am investit şi nervi şi timp şi viaţă,
În drumul care m-a ademenit
Şi-am acceptat să dorm pe copci de gheaţă
Şi să trăiesc pe muche de cuţit.

Puteam să-mi fac în alte părţi avere,
Puteam să fiu un bun european,
Puteam să mă înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.

Puteam să am un os, cum au toţi servii,
Să-l rod meschin şi fără de idei,
Dar epocii eu i-am cedat toţi nervii
Şi ea nu-mi dă nici drogurile ei.

Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Ţară,
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam,
Nu e-năuntru hiba, ci afară,
Trăiam un veac, labil dacă eram.

N-am dreptul la o mare suferinţă?
Nu-mi daţi cartelă nici pentru prăpăd?
Ei, bine-atunci, în mine ia fiinţă
Un neam pe care voie am să-l văd.

Şi n-am să pot să-ngădui niciodată,
Acestui trup nelegiuit, al meu,
Să-nveţe nebunia blestemată
De-a-i fi uşor când ţării îi e greu.

Ca fluturele părăsind omida,
Când vine peste toţi o clipă grea,
Sunt un atlant murind cu Atlantida,
Deşi putea zbura, dacă voia.

N-aveţi la dumneavoastră-n farmacie
Medicamente, boala să-mi luaţi,
Un singur leac îmi trebuieşte mie:
Să-i pot vedea pe ceilalţi vindecaţi.

Această boală e o boală rară,
Această boală e o boală grea,
Această boală se numeşte Ţară
Şi leacul este ea şi numai ea.

Autor Adrian Păunescu

ÎN ȚARA MEA

În țara mea sunt văi și munți și flori,
Și diamante,
Și sunt sticleți atât de mulți în capete savante ...!
Poeții ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Și crește-atât de mult spanac pe lanurile țării.

În țara mea sunt tei și plopi,
Și zara-i diafană,
Și-n țara mea jandarmi și popi iau lefuri de pomană...
Și-n țara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau ideee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt,expuse în muzee.

Din larg din crânguri vin zefiri și tuturor dau veste,
Că-n țara mea sunt trandafiri și fete
Ca-n poveste,
Idile nasc și se desfac sub luminiș de lună,
În țara mea onoara-i fleac și dragostea
Minciună.

Și-n țara mea sunt mulți părinți ce plâng morminte
Multe.....
Și pribegesc scrâșniri din dinți...
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon și nedreptatea-i lege,
Când guvernanții-s de carton
Și nepăsarea Rege ?

    Autor Ion Pribeagu