TE-AM ASCUNS PRIN AMINTRII

Am lăsat să ,,curgă,, timpul,
Și în umbra lui am stat
Mi-am lăsat să-nghețe gândul,
Ce la tine m-a purtat

Te-am ascuns prin amintiri,
Ca nicicând să nu te pierd
Azi,te caut din priviri,
Ce n-aș da să te dezmierd.

Focul din sufletul meu,
Ce mă copleșea cândva
Azi,s-a stis,și-mi este greu
Să mai cred în cineva

Multă vreme v-a mai trece
Și cu ea tot chinul meu,
Fie ce-o vrea Dumnezeu
Iartă-mă sufletul meu

.Autor/ cryscross/mi-e greu să te uit

DE MULTE ORI TE-AȘTEPT TĂCUT

De multe ori te-aştept tăcut
Pe-o bancă rece de la stradă
Sunt tot mai trist, şi e târziu
Iar voalul nopţii stă să cadă

De undeva răsună-un cântec
Visări din cer mă înconjor
Aştept ca să răsară luna
Iar stelele să facă-amor

Lumina lunii nu-nţelege
De ce te-aştept şi tot oftez
E noapte, e târziu şi parcă
Am adormit... Şi te visez...

Prin vis, mă adâncesc mai tare
În jurul meu, năluci plutesc
Privesc cum dorm şi parcă-ascultă
Cum strig prin vis, cât te iubesc

Ce dragă-mi eşti !...Ce tristă-i luna !
Tresare tainic de te chem
Mi-e frig, iar banca-i tot mai rece
Dar să te pierd, mai mult mă tem

În visul meu, tu eşti o zână
Cu ochii calzi, lucind frenetic
Dansezi prin razele de lună
Ce saltă-n jurul meu, bezmetic

Apoi te-ntinzi să mă săruţi
Iar eu, ce tristă întâmplare !
Deşi te am, parcă-s năuc
Pierdut în dulcea-mi contemplare

Din cer, ce lună, ce lumină !
Sunt adormit ? nici nu mai ştiu !
De prin văzduh răsună-un cântec
Vibrând prin sufletu-mi pustiu

„Ah, draga mea”- şi ochii-mi tremur !
Dar tot ce strâng e-o simplă boare
De când sunt treaz ? Cine să ştie ?
Cât te iubesc, vei ştii tu oare ?...

   Autor / Cătinean Sandu

FIECARE ÎȘI ARE PROPRIUL ADEVĂR

Fiecare îşi are propriul său adevăr
ocrotit în lumina albă a minţii,
o cutie închisă, încuiată cu ivăr
păzită cu ghearele, apărată cu dinţii.

Fiecare îşi are propriul pământ
şi îşi creşte în alt fel grădina,
uneori după ploi, alteori după vânt,
uneori doar aşa cum ar vrea rădăcina.

Unul îşi ia fericirea din iubire
şi o stoarce dintr-un sentiment infinit,
altuia-i pare un tărâm de-amăgire
când în lume doar timpul e fără sfârşit.

Unul îşi caută un răspuns printre stele,
altul în firul mărunt de nisip.
Unul din clipe îşi înşiră mărgele
ca să-şi conserve frumuseţea pe chip.

Altuia nu îi pasă de riduri,
ascultând vocea plină cu care-i vorbeşte
o umbră închisă în slove, în rânduri,
şi cu ea frumuseţea în miez şi-o clădeşte.

Unul nu trece vreodată de poartă
şi i-e teamă de zare şi de necunoscut,
altul străbate distanţa. I-e soartă
să caute-un loc de nimeni ştiut.

Unul aşteaptă un cuvânt de la zei
şi simte nevoia unui reazem divin,
altul nu-şi pune speranţa în ei,
dar nu-i cu nimic mai sărac, mai puţin.

Un tânăr poate-avea un cuget bătrân,
un moş îşi păstrează sufletul tânăr
până-n ultima oră şi ţine la sân
o comoară de preţ, de viu neastâmpăr.

Nimic nu-i în plus şi nimic nu lipseşte,
ce-i urât pentru unul, pentru altu-i frumos,
ce e bun pentru unul, altuia nu îi prieşte,
un suflu ridică sau poate da jos.

Nu-s legi ca să lege, nu-s cuvinte să-nchidă,
înţelesul e-adesea luat în răspăr
şi lumea-i mereu de dreptate avidă...
Fiecare îşi are propriul său adevăr.

 

                          Autor / Pricop Carmen

SĂ FII ȘI TU UN MOȘ CRĂCIUN

Să nu uităm de cei săraci,
Acum, când pregătim fantasme,
Colinde, brazi şi cozonaci
Şi sacul Moşului din basme.

N-ajunge-un singur Moş Crăciun
Pentru copiii care-aşteaptă
Să vină el, cel sfânt şi bun,
În lumea pururea nedreaptă.

Un Moş Crăciun s-ar cuveni
Să bată-n fiece fereastră,
Să dea acestor trişti copii
Întreagă datoria noastră.

Dar haideţi să ne hotărâm
Ca, la această sărbătoare,
Să vină, de pe-acest tărâm,
Un Moş Crăciun la fiecare.

Şi eu, şi tu, şi el, şi ea,
Cu viscolirile celeste,
La noapte, ne vom transforma
În Moş Crăciunii din poveste.

Şi să avem în minţi, mereu,
Că, peste orişice păcate,
Un Moş e însuşi Dumnezeu,
Ce ne învaţă – acestea toate.

Hei, omule, cu suflet bun,
Frumos e rostul ce-ţi revine,
Să fii şi tu un Moş Crăciun,
Al celor mai săraci ca tine.

 

    Autor /  Adrian Păunescu

TEATRUL VIEȚII

În teatrul vieții își joacă fiecare un rol
Absurdul ni se pare tot mai înălțător
 Averea unei clipe ne-a rupt de realitate
 Din mugurii de rouă doar lacrima ni-e parte.

 În teatrul aceasta ieftin absurdul jubilează
 Prostia și osânda sunt pe cărare, defilează
Un om se-nalță pe umerii acelui ponosit
 Și cerul s-a întunecat și parcă ne-a osândit

 În teatrul de păpuși fiecare cântă pe melodia lui
De cela care plânge nu îi mai pasă nimănui
Și ce dacă flori mult prea crude se ofilesc și mor
 Cui îi mai pasă că-n jur se schimbă un decor?

 Și ninge cu flori și petale din cerul înroșit
 Iar fărădelegea și prostia parcă ne-au osândit
 E scrisă cu litere de lege într-un caiet trufia
 Pe file ale absurdului numai aceasta-i poezia.

 Iar răutatea crește ca o cocă ce-i pusă la dospit
 Paharul cu prea multă ură pe toți ne-a învrăjbit
 Pesmet pentru colivă se cerne dintr-o sită ruginită
Iar visul vieții fericite e ascuns pe o cărare rătăcită.

 Aleargă cai din herghelii sălbatici nechezând
 Un copilaș este gonit în stradă cu mâna întinzând
 În teatrul acesta de maimuțe nimeni nu l-a văzut
 Pe doi arginți de ocară și sufletul ni l-am vândut.

                  Autor: Violeta Jumătate (Ionescu)

CE FRUMOASĂ EȘTI...

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.

Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.

Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.

Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.

Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.

Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust?
        Autor/Adrian Păunescu

SCRISOARE PENTRU MOȘ CRĂCIUN

Moș Crăciun,de mă iubești,
Cadouri de pregătești,
Du familiilor nevoiașe,
De prin sate și orașe.

Du-le celor invalizi,
Sau celor ce sunt flămânzi,
Du copiilor orfani,
Du-le celor fără bani,,
Alimente,încălțăminte,
Dulciuri și-mbrăcăminte.

Celor care au de toate,
Dă-le un pic de bunătate,
Să dea din profitul lor,
Celor fără ajutor.

La tineri , dă-le speranță ,
Să aibă curaj în viață,
La bătrâni dă-le alinarea,
Ușurează-le povara,
Iar celor ce mult suspină,
Fă-le viața mai senină.

Dă la toți,dă-le de toate,
Deveni-vom mai buni poate.
Pentru mine atât aș vrea
Pe Dumnezeu alăturea,
Și-aș mai vrea,dacă se poate,
Dăruiește-mi sănătate.

         Autor / Ionel Popa

CĂ NE IUBIM....O ȘTIM DOAR NOI

Că mă iubeşti îmi spui, şi-o ştiu,
Şi-o simt cu inima mea toată
Şi cea mai mândră vreau să fiu,
Căci prea e dragostea curată.

Că te iubesc e-adevărat,
Nu ştiu s-ascund, nu-mi pasă cine
Se va-ntreba cum s-a-ntâmplat
Să mă iubeşti aşa pe mine.

În dar primesc şi-n dar îţi dau
Făptura-ntreagă, cer şi vise
Şi-aş vrea să plec, şi-aş vrea să stau,
Şi-aş vrea la doruri porţi închise.

Că ne iubim, o ştim doar noi...
Şi alte zeci de inimi care
Mai cred că simpla cifră doi
N-a fost aleasă la-ntâmplare.

Şi sprijin bolta mea de-a ta
Şi simt cum cresc, şi tu te bucuri
Că-ntreaga lume va afla
Cum din iubire se nasc fluturi.

Că ne iubim /Autor / Luiza-Adriana Grama

PRIN VIATA TA !

Prin viața ta de-am fost "o călătoare" ,
Destinul este cel care-a decis ...
Orice cuvinte risipite-n scris ,
Sunt în zadar și nu mai au valoare !

Pe marea ta , de-am fost'' o dulce arcă''
Când m-așteptai la capătul de drum ...
În dimineți marcate cu parfum ,
Aș vrea acele clipe , să se-ntoarcă !

Tu să m-aștepți ca un "viteaz corsar " ,
Privirea ta în flăcări să se piardă ...
Iar , dorul meu prea pustiit , să ardă ...
Cum zilele se sting din calendar !

Rămâne doar , o simplă întrebare ...,
Iubirea mea , cândva de-ai măsurat ;
Prin viața ta , rămân o călătoare ...
Sau , poți să fii de mine fermecat ?!

Autor /Dana Criste

SCRISORILE DE-ODINIOARĂ...

Scrisorile de-odinioară
Le-am azvârlit în foc, și-acum
Cenușa lor mă înfioară,
Mă înfioară-al lor parfum.

Profilul tău ca-ntr-o estampă,
Cu blondul păr pe umeri goi,
Mă urmărește, suflu-n lampă
Și-adorm ca să visez de noi.

Înfrigurat, aud la spate
Un pas, din amintire smuls:
Tresar, o, ce lugubru bate
Pendula monotonu-i puls.

Halucinat mă-ntreb, au cine
Acele rânduri să fi scris?
Sângele tău îmi arde-n vine,
Durerea ta mă doare-n vis...

Autor / Gheorghe Orleanu

MI-E IMPOSIBIL FĂRĂ TINE

Nici nu mai știu dacă erai frumoasă
Și nici în ce culori îți stă mai bine,
Știu doar că amintirea nu mă lasă
Și că mi-e imposibil fără tine.

Vizionez femei nenumărate,
Femei interesante mă mai sună,
Dar rece și străin mă simt de toate
Și nu mă văd cu ele împreună.

Nu pot nici să-mi explic întreaga dramă,
Care-a decurs din întâlnirea noastră,
Dar vechiul loc al dragostei mă cheamă
Și tu îmi faci cu mâna la fereastră.

Și cum să transformăm iubirea-n ură,
De ce nu noi , ci solii să lucreze,
Și să pătăm simțirea cea mai pură,
Punând incendiul tot în paranteze ?

N-aș vrea să te-ndârjesc sau să te sperii,
Nici să te fac să te-ndoiești de tine,
Dar eu te-am adorat fără criterii,
Este bolnav,al patimii depline.

De dragul tău , am fost cu lumea-n luptă,
Te-am apărat de bârfe și de crivăț,
Și după toată veghea ne-ntreruptă,
Cedez numai în lupta,împotriva-ți.

Și , totuși , tu ai fost cea mai frumoasă,
La mine-n brațe îți fusese bine,
Obsesia iubirii nu mă lasă
Si-mi este imposibil fără tine.

LA MINE PLOUĂ CU ÎMPOTRIVIRI

 

 

La tine ninge iarăşi cu ispite,
La mine plouă cu împotriviri,
Printre atâtea rânduri răvăşite
Ascundem urme de mărturisiri

Privesc pe stradă ta cum se răstoarnă
O sanie de vis cu-mbrăţişări
Cum prunci de gând tot frigul îl întoarnă
Cu zâmbete şi calde sărutări

Aruncă iar cu bulgări de lumină
Înspre fereastra sufletului meu
Mă strigă, să mă scutur de rugină
Ca să mă bucur de omăt şi eu

Îmbrac cuvinte şi le scot afară
Cu joaca în intenţii le-nsoţesc
Dar umbra îndoielii mă-nconjoară
Fac paşi în gol…Transpir…Şi mă trezesc!

Simultan / Autor Aura Popa

SCRISOARE CĂTRE MOȘ NICOLAE

E prima dată când îți scriu..
Am auzit că vei veni
Cu daruri multe la copii
Ai mei dorm toți...că e târziu .

Scrisoarea nu e prea frumoasă
Mă iartă ,îți scriu la lumânare
Și mâna-mi tremură cam tare,
Că este frig la noi în casă.

Nu sunt flămând . Cu frații mici
Am împărțit un colț de pâine.
M-aș bucura de-aș ști că mâine
Va fi să treci și pe aici.

Știu, mulți copăă sunt în nevoi,
Eu nu-ți cer jucării frumoase,
Ci-n ghetele acestea roase
Să pui , te rog , ghetuțe noi .....

ROMANTIC

SĂRUTĂ-MĂ ÎNDELUNG

VISE UITATE

PENTRU O FEMEIE

TOATE FEMEILE SUNT FRUMOASE

VREAU SĂ MĂ TREZESC CU TINE

CINE EȘTI TU

DACĂ MÂINE NU AR MAI VENI

ROMANTIC

VREAU SĂ FII LÂNGĂ MINE

A TRECUT O CARAVANĂ

EȘTI UNIVERSUL MEU

SUNT ÎNDRĂGOSTITĂ DE TINE

ÎMBRĂȚIȘEAZĂ-MĂ

OCHI ALBAȘTRI

SCRISOARE CĂTRE FIICA MEA

TE IUBESC ÎN FIECARE SECUNDĂ

DACĂ TU AI DISPĂREA

Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea , amara mea
Aș pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut
Și-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mâinii mele.

Lucru lung și monoton
Să te îviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai și umblă,Galatee !

Dacă tu ai dispărea
Fi-țt-ar moartea numai viață
Dulcea mea ,amara mea
Aș pleca în țări de gheață.

Să te fac din țurțuri reci
Să te-mbrac în promoroacă
Și apoi să poți să pleci
Orișiunde o să-ți placă...

De-ai cădea într-adevăr
În momentul marii frângeri
Aș veni la tine-n cer
Să te recompun din îngeri.

Și pe urmă aș pleca
Umilit și iluzoriu
Unde este casa mea
O masardă-n purgatoriu,

Dacă tu ai dispărea
Și din râsu-mi și din plânsu-mi
Te-aș găsi în sinea mea
Te-aș zidi din mine însumi !

Autor / Adrian Păunescu