DE VORBĂ CU MINE

Tu însămi , însuți eu
- Când te văd , mă bucur nespus ;
 vreau să fug , un pic , de tine și de mine.
 - Cine ești ?
 Mi se pare că te cunosc de-o viață ;
 stau prost la capitolul încredere în oameni.
 Nu caut nimic.
 Nu vreau nimic.
 Sunt singură ;
 cea mai tristă ,
 ce mai ursuză ,
 ce mai confuză ,
 obtuză , mofluză ,
 cea mai pesimistă.
 Am renunțat la viață ;
 m-am retras.
 Puțini mă văd sau , poate , nimeni.
 Fir-ar să fie !
 Mă simt o epavă.
 Fug de oameni ;
 de orice confruntare cu ei.
 Nu vreau să-mi amintesc de mine.
 Trăiesc. Atât.

Ce-mi spui ?
 Să mă îndrăgostesc de mine ?
 Cum ?
 Nu știu.
Am văzut în tine.
 M-am apropiat.
 Am lăsat să mi te apropii.
 Sunt fire sălbatică.

Ceva , din mine ,
 te-ntreabă , nesigur :
 vrei să fim cei mai buni prieteni ?
- Da.

Autor/Cristian Țărlea

REȚETĂ PENTRU NOUL AN.....

Respectați cu maximă seriozitate  indicațiile date ......

- Se iau 12 luni și se curăță foarte bine de amărăciune, mândrie, ură, invidie, frică, irascibilitate și stres.
- Se împarte fiecare lună în 28-31 zile, după caz, astfel ca proviziile să ajungă exact 1 an !
- Fiecare zi se prepară separat: 1 parte muncă, 1 parte liniște, 1 parte umor.
- Se mai adaugă 3 linguri optimism, 1 linguriță toleranță, un praf de bun simț și... o picatură de speranță !
... - Peste aluatul astfel obținut se toarnă apoi dragoste din belșug...
- Preparatul gata făcut se așează pe farfurie și se împodobește cu frunzulițe de curaj și încredere în sine.
- Se servește zilnic, cu bucurie, alături de ceașca de cafea din fiecare dimineață !
- Prezenta rețetă este gratuită și se transmite liber de la om la om, însoțită de urarea: 

Un An Nou Fericit,
Sănătate Deplină,
Fericire Maximă,
Abundență Absolută !

MAIMUȚA AFECTATĂ.......! ?

Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic ,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic A zis : Atenţiune ! Sunt foarte afectată !
Tot circulă o vorbă , deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă .
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă !

Şi , zău , savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneşte
Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte !
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ?
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ?
Am inventat , noi , cipuri şi alte drăcării ?
Însemne sataniste , otrăvuri , şmecherii ?
văzut-aţi pe vreunul , retras în jungla deasă ,
Ca să scornească arma distrugerii în masă ?
Tot ce lăsăm în urmă , când mai sărbătorim ,
E biodegradabil . Natura o-ngrijim .
Iar omul otrăveşte , în fiecare zi ,
Păduri , câmpii şi ape , şi zările-azurii . . .

N-avem starlete porno sau dive-travestiţi ,
Şi , orişice s-ar zice , nu suntem troglodiţi !
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali ,
Drogaţi , lacomi de sânge sau homosexuali ,
Escroci , bandiţi , gherile sau vreo tutungerie ?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie !
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă ,
Nici terorişti , nici dogme , nici luptele de clasă .
Cât am bătut eu jungla , scuzaţi , n-am observat
În obştea maimuţească vreun cocotier privat .
Urmând calea cea bună şi , evident , corectă ,
Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă .
În ierarhia noastră , cum e firesc şi drept ,
Devine şef acela viteaz , agil , deştept ,
Capabil viaţa obştei s-o ţină , s-o păzească ,
De rele şi primejdii turma să şi-o ferească .
Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană ,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană .

Pe când , priviţi ! La oameni , ferească Domnul sfânt ,
Sefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt ,
Corupţi , vicleni , jigodii , cu gura cât mai mare ,
Nebuni după putere şi după bunăstare !
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei ,
Contează doar averea şi înmulţirea ei .
Nu veţi vedea vreodată , cât soarele şi luna ,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna .
La om , tot ce înseamnă minciună , intrigi , ură
Sunt legi de referinţă , a doua lui natură .
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator ,
N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator .
Si iată înc-un lucru din lumea mea frumos :
La noi nu se întâmplă război religios ,
Nici sfinte inchiziţii , nici libertăţi în lanţuri ,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri ,
Nici ordine mondială , şi nici naţionalism ,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism .
E-ADEVĂRAT CĂ OMUL , ACEST BIPED, GUNOI ,
ARATĂ CA MAIMUŢA , DAR N-A DESCINS DIN NOI !

Autor/Necunoscut

ARTA DE A OFERI CADOURI

Micile cadouri întreţin prieteniile şi produc oricui o mare plăcere, dar cu o condiţie: să fie date din suflet şi dezinteresat.
Un cadou trebuie gândit, cumpărat, ambalat, oferit.
Trebuie să fie frumos, util şi să provoace o adevărată plăcere celui care îl primeşte. Tocmai aceste dificultăţi dau unui cadou o valoare deosebită şi nu preţul lui. Acesta va fi înlăturat cu grijă. Excepţie fac discurile şi cărţile, de pe acestea preţul nu se şterge. Cartea nu se atinge! Se va pune între filele ei o hârtie elegantă sau o carte de vizită pe care ne putem exprima gândurile bune.
Cel care primeşte un dar îl va deschide în faţa musafirului şi nu-i va strica bucuria protestând că e prea scump, că nu trebuia sau, mai rău ... că are oroare de bibelouri. Va mulţumi, se va bucura şi chiar va reveni cu comentarii agreabile de câteva ori în aceeaşi seară. Dacă un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemulţumirea. Nu vom face cadouri obiecte pe care le avem în casă şi nu ne plac.
Un cadou valorează cât două dacă este oferit la timp, adică strict în ziua în care are loc evenimentul.”

(din „Codul bunelor maniere)

E-ATÂTA LINIȘTE .........

E-atâta linişte în mine
Mă doare jalnic nepăsarea,
Celor ce spun că îmi vor bine
Şi-un dar frumos îmi fac :..... Uitarea!

Îmi plânge ochiul şi suspină
Iar cerul sufletului meu,
Vorbeşte-ncet : n-ai nicio vină!
Fii demnă! cum ai fost mereu.

Zadarnic strigi pe nu ştiu unde
Şi zgomote produci ades,
Ele răsar ca o lumină
Chiar dacă nu te-au înţeles.

Scrii iar de dor şi cu durere
Despre un zbucium fără rost,
Lumea-i o tristă adiere
Prin vieţi ce vor striga: am fost!

Doar timpul şi eternitatea
Mai par dispuse să asculte,
Romanţa ce-i întâietatea
Iubirilor demult pierdute.

  Autor/Lusiana Drăguşin

OAMENI ȘI FLORI

Oamenii sunt precum florile....
E plină lumea de flori,
De oameni şi... OAMENI.
La fel ca florile, trăiesc şi mor
Atât cât le este dat să trăiască..

Cunosc oameni ca florile perene;
Aceştia sunt prietenii mei.
Trec ierni vin primăveri,
Iar ei sunt lângă mine.
Nu au nevoie decât să-i ţin aproape
Aşa cum florile trebuiesc udate,
Din când in când să nu se usuce.

Alţii sunt ca nişte buruieni inflorite...
Trăiesc doar pentru ei,
Işi trag puterea din seva pământului
Şi mor fără regretul celor din jur.

Unii sunt precum bujorii infloriţi
Îi simţi arzînd mereu pentru alţii.
Dăruiesc dragoste, pace şi linişte;
Aceştia sunt adevăraţii OAMENI.

Autor/Angelina Nădejde

VIAȚA E CA O CAFEA BUNĂ

Un grup de oameni de succes ,în apogeul carierei lor,toți având joburi și poziții de vis,mașini și case ,au făcut o vizită unui fost profesor de facultate.Discuția a alunecat treptat spre cât de stresantă și obositoare e viața de zi cu zi .
Când toți aveau câte o ceașcă de cafea în mână,profesorul le-a zis :
- Dacă ați observat fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceașcă mai scumpă și fină ,lăsând ceștile simple și ieftine goale pe masă.
E normal să vreți ceea ce e mai bun în viață ,dar tocmai asta e sursa problemelor și a stresului pe care îl aveți zi de zi.
Nu contează ce ceașcă ai ales........cafeaua are același gust
Ceașca...... nu dă nici o calitate cafelei.
În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau în alte cazuri nu putem vedea defapt ce e înăuntru.
Ceea ce ați vrut voi defapt a fost cafeaua,nu ceașca și totuși inconștient ați ales cele mai bune și mai scumpe cești.Și apoi ați început să vă uitați la ceașca celuilalt gândidu-vă că e mai frumoasă decât a voastră.
VIAȚA E CA O CAFEA BUNĂ :JOBUL,BANII,CARIERA,MAȘINA,CASA,HAINELE,POZIȚIA ÎN SOCIETATE SUNT CEȘTILE.
Câte odată concentrâdu-ne pe ceașcă ....uitâm să savurăm cafeaua...
Savurați cafeaua......nu ceștile !

DIN VIAȚĂ

Mi-a bătut în poartă Fericirea
Și intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A închis poarta și-a plecat.

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria,
A intrat,a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Și-a plecat grăbită înapoi.

Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut și Steaua mea --- de sus
Tot așa eram plecat aproape,
Și-a strâns fusta în mână și s-a dus.

Mi-a bătut în poartă și Necazul,
Eram dus departe,liniștit.
S-a întins pe țolul de la ușă,
Și m-a așteptat până am venit.

Virgil Carianopol

OAMENII SUNT TRECĂTORI........DAR NU TOȚI TRECĂTORII SUNT OAMENI..

Poate că noi oamenii,ar trebui să avem sufletele transparente,la vedere.Nu ascunse în trupuri acoperite cu haine și mascate de chipuri zâmbitoare.Poate că,având sufletele la vedere,unele persoane nu ne-ar mai produce dureri și nedreptăți văzând că avem propriile noastre dureri. Eu nu sunt mai bună decât restul lumii ,dar am o calitate pe care părinții mi-au educat-o .......înainte să judec un om ,să mă gândesc că are propriile lui lupte de dus ...că are deja dureri,neajunsuri și să nu contribui și eu la tristețea lui. Simt un degust profund ori de câte ori văd oameni bârfind și denigrând alte persoane....chiar  nu-i înțeleg cum pot fi atât de răi ,sau poate li se pare că sunt mai buni decât  cei pe care îi jignesc !!!!
Noi, între noi, avem atâtea lucruri frumoase de împărtășit,de povestit,putem învăța unii de la alții ,putem fi prieteni.........DAR FACEM ALEGERI GREȘITE.....Gânduri.via/ Insomnii

VREAU SĂ FIU COPIL, PUȚIN....

Stau să cadă fulgii, lin,
Peste satul meu bătrân...
Vreau să fiu copil, puţin -
Şi timid colind să-ngân.

Când miroase-a frig şi-a nea,
Iar din hornuri, fum se-nalţă,
În copilăria mea –
Vesel, viaţa-mi se descalţă.

Şi mă văd, copil, gustând
Primii fulgi – albe himere –
Ce cobor, parcă valsând,
Peste casele stinghere.

Aştept, candid, sub ninsori,
Fără somn, din nou să vină,
Ale iernii sărbători -
Cu beteală şi lumină.

...Tresărind, parcă plesnit
De o palmă nevăzută,
Îmi văd traiul irosit –
Toată viaţa mea pierdută

Pe-înfundatele poteci
Ale unei lumi, croită
Din trăiri palide, reci –
De speranţe dezgolită.

...Stau să cadă fulgii, lin,
Peste satul meu bătrân –
Vreau să fiu copil, puţin -
Şi colinde să îngân..