CELE MAI AFURISITE SOACRE ÎN FUNCȚIE DE ZODIE

Cele mai multe soacre încearcă să controleze relația...să ia parte la deciziile cele importante sau vor să aibă ultimul cuvânt.De cele mai multe ori...soacrele intervin și despart cupluri mai repede decât o ceartă serioasă..
Cele mai rele soacre pot fi identificate și cu ajutorul zodiacului. Afla care sunt cele mai afurisite soacre în funcție de zodie.
Soacra Berbec
Persoane sociabile și dinamice,nativele din Berbec sunt nervoase și tensionate asemenea unui butoi cu pulbere. Datorită egoismului lor poți avea probleme în relația de cuplu .Femeia din Berbec va ignora toate dorințele tale pentru a le satisface pe ale ei .
Nativa din Berbec își iubește mult copilul așa de mult încât îl va sufoca  de atâta afecțiune și va încerca să ia decizii pentru el , chiar dacă e demult adult .
Soacra Taur
Conservatoarea Taur va fi sceptică asupra relației voastre încă de la început .Ți se va părea despotică  și posesivă la început , mai ales cu nepoții. Nu încerca să o critici ,cucerește-o cu cadouri și încearcă să fii cât mai sinceră , dar diplomată cu ea.
Soacra Rac
Mama cloșcă a zodiacului...are o lesă invizibilă în jurul copiilor săi , pentru protecția lor. O soacră Rac va construi o fortăreață pentru familia ta și va încerca să protejeze nepoții de orice pericol.Se va comporta civilizat și va evita conflictele.....dar va zdruncina relația voastră încet și sigur.
Nu ai cum să o câștigi de partea ta , pur și simplu nu o să te placă niciodată pentru că nu ești și nu vei fi niciodată suficient de bună pentru fiul ei .
Soacra Fecioară
Cea mai hipohondră ,analitică și critică femeie din zodiac va pune la îndoială tot ceea ce faci în legătură cu copilul ei sau cu nepoții ei . Îi place să ordone și nu se va sfii să intervină la tine în casă dacă va găsi un fir de praf pe mobilă sau dacă mâncarea ta nu va avea suficient gust .
Fecioara va privi cu ochi critic și cheltuielile familiei și nu se va feri să-ți spună că nu știi să drămuiești banii.

PENTRU MAMA

E'nceput de primăvară.Azi e opt și mi-am dat seama
Fiindcă gândul zboară singur,de la sine,către mama.
Au trecut și-mi trec prin viață poate sute de femei,
Însă mai presus de toate astăzi este ziua ei.

Dumnezeu a creat lumea,dar riscă să se destrame...
N-a putut fi peste tot , de-asta le-a creat pe mame.,
Știm cu toții că doar c-o floare nu se face primăvară.
Însă dacă i-o duci mamei parcă-i prima zi de vară.

De-asta azi gândești la ea,și nu-i clipă mai frumoasă,
Căci acolo unde-i „mama„ tot acolo e „acasă,
Inima te cheamă acolo,du-te-n ochi să o privești,
Du-i o floare,ia-o-n brațe,spune-i sincer c-o iubești.

C-o să vina clipa-n care n-ai să mai poți prin cuvinte...
Astăzi poți s-o ții în brațe,mâine poate doar în minte,
Și-atunci va fi prea târziu să-i șoptești aceste gânduri,
O să fie prea departe să citească aceste rânduri.

Iar dacă deja-i departe,privește spre cer zâmbește,
Căci oriunde-ar fi acum ,o iubești și.......te iubește.
   Autor/Flick

" PENTRU TOTDEAUNA ! '

" „Pentru totdeauna!” – poate-nsemna „mâine”,
„Pentru totdeauna!” – poate-nsemna „DOI”...
Dar ce mai contează – „mâine” sau „poimâine” –
Când un sloi de gheaţă zace între noi?!

Eu zâmbesc aiurea, tu zâmbeşti buimac,
Chipurile, parcă, ni-s cioplite-n stâncă...
Vocea mea-i stridentă – vocea ta e seacă
Şi –ntre noi, căscată, stă o râpă adâncă.

Cine-i primul care s-a răcit, deodată?
Cine-i cela ce, întâi, s-a plictisit?
Asta nu vom şti-o, poate, niciodată –
Ştiu doar că năprasnic şi-adânc te-am iubit.

Cine pentru cine doar un moft a fost?
Dar , pentru reproşuri, timpu-i prea târziu...
În încrâncenare, cred că n-are rost
Să ţintuim clipa ceasului pustiu.

„Pentru totdeauna!” – putea-nsemna „mâine”,
Putea să însemne totul sau nimic...
Dar ce mai contează „mâine sau „poimâine”? –
Azi, când sloi de gheaţă stă, tăcând chitic,

Între două trupuri ce păreau sudate
Pentru veşnicie – ce-o fi-nsemnând ea! –
„Te iubesc” sunt, astăzi, cuvinte ciudate –
Cum ciudată-mi pare chiar făptura ta.

...”Pentru totdeauna!” – poate-nsemna „mâine” –
Vorbe ce-mi evocă secetă-n grădini...
Dar ce mai contează „mâine” sau „poimâine”? -
Când, de fapt, iubite - suntem doi străini... "

Autor /Boris Ioachim

FĂ RAI DIN CE AI...


 Povestea ce v-o spun acuma
 Nu-ncepe cu a fost odată,
 S-a întâmplat într-un spital
 Cu doi bătrâni loviţi de soartă.

 Salonul de un alb imaculat
 Cu două paturi mici era dotat.
 Unul la geam în care odihnea 
Un trup firav şi blând cu ochi de catifea.

 Altul lângă perete aşezat
 C-un bătrânel tot ţintuit la pat.
 Prieteni buni au devenit în suferinţa lor,
 Căci nu aveau pe nimenea șă ceară ajutor.

 Îşi depănau cu resemnare
 Frânturi din amintiri pierdute,
 Să-şi facă zilele frumoase
 De a lor chinuri să mai uite.

 Bătrânul de lângă perete
 Deloc nu se putea mişca,
 Întrebând des pe-al său tovarăş
 Pe geam ce nou se mai zărea.

 Iar el, amănunţit îi descria
 Un parc cu tot ce-n jurul lui era,
 Copii jucându-se la topogan,
 Un lac cu nuferi albi de porţelan,

 Bătrâni ce stau la umbra de castan,
 Îndrăgostiti ce-şi fură săruturi pe maidan
 Şi câte-n Cer şi stele-i povestea
 Să uite boala grea ce-l măcina.

 Imaginile ce le descria
 De multe ori stârneau invidia
 Pentru o zi şi-ar fi dorit măcar
 Să fie el în patul plin de har.

 Mult n-a trecut,dorinţa s-a-mplinit,
 Al lui prieten bun s-a prăpădit....
 Infirmiera atunci el a rugat
 La geam să-l mute, în patul celuilalt.

 S-a ridicat în capul oaselor
 Vroind a admira a geamului decor,
 Dar o mirare mută l-a uimit
 Când nu văzu nimic decât un zid.

 Strigă infirmiera buimăcit
 Şi o-ntrebă stingher,nedumerit,
 De ce al lui prieten altceva vedea
 În loc de acel zid de la fereastra sa ?

 - Cum dumneavoastră n-aţi ştiut
 Că decedatul orb era ?
 - El n-a văzut nici măcar zidul
 Pe care îl vezi dumneata !!!

 Apoi cu vocea stinsă
 De lacrimi gâtuită, 
A spus.
-Ţi-a-ncurajat viaţa chinuită !!!

 Concluziile le trageţi singuri
 Voi cititorii mei iubiţi ,
 Atâta pot eu să vă spun 
 De invidie vă feriţi.

 Să dai cu sufletul ce dai
 Şi din ce ai,să îţi faci Rai !!!
 Cu inima să dai de poţi
 Şi Rai să-ţi faci din orice colţ !!!
    Autor/ Necunoscut

CUM E MAI BINE ?

Vecinul meu a pus într-una
Grădina lui, cât a-ncăput,
Cu ceapă, usturoi și roșii
Și i-au dat toate,tot ce-a vrut.

Eu am sădit mereu în viață
Pe-ntregul vieții însorit
Iubire,gânduri bune,lumină,
Și n-am cules ce-aș fi dorit.

Am dat cu trandafiri în oameni,
Dar unii fiind de soare goi,
Oprindu-și florile luminii
Mi-au întors spinii înapoi.

Mă-ntreb acum,știind răspunsul,
Ce e mai bine deci să fii,
Un grădinar ca fiecare
Sau un nebun ce-aprizi făclii ?

Ce e mai bine pentru oameni,
Ce e mai bine să sădești
Mărar și usturoi și ceapă
Sau sentimente omenești.

    Autor/Virgil Carianopol

CEA MAI FRUMOASĂ FEMEIE

  Ce mai frumoasă femeie e doar o poveste.
 Femeile-s toate frumoase ca focul
 Şi tari ca speranța ce-aduce norocul.
 Cea mai frumoasă femeie e cea care este.

 Cea mai frumoasă femeie e doar o simțire,
 Candoare de-o clipă şi gânduri de-o viață,
 Sau floare de piatră ce crește prin gheață,
 Fior ce renaște, în orice privire.
 
 Cea mai frumoasă femeie-i, mereu, lângă tine,
 Te ţine de mână, te-nvaţă iubirea
 Şi-ţi dă, prin speranţă, mereu fericirea.
 Cea mai frumoasă femeie nu pleacă, ci vine.
 
 Ce mai frumoasă femeie nu-i cea cu renume,
 Renumele vine, renumele pleacă,
 Pe lume sunt toate făcute să treacă.
 Femeia-i frumoasă, atunci când rămâne.
 
 Cea mai frumoasă femeie-i frumoasa Idee,
 Ce crește în viață o casă şi-o floare,
 Ţi-aprinde, în noapte, o rază de soare.
 Cea mai frumoasă femeie e-n orice femeie,
 Cea mai frumoasă Femeie e tot o Femeie.
 
Autor Văduva  George

M-AU PĂRĂSIT...


 Iți mulțumesc străine pentru dar,
 N-am mai mâncat de mult o portocală
 Că toată viața mea am fost zidar,
 Am ridicat o casă dar astăzi este goală.

 M-au părăsit pe rând soție și copii,
 Iar pensia nu îmi ajunge să trăiesc.
 Și-acum mă-ntreb la ce mi-or trebui
 Atâtea camere în care să îmbtrânesc.

 De-aș fi avut poate doar un bordei
 Eu aș fi fost cu mult mai fericit,
 Dacă în el aveam și eu copiii mei
 Ca să mă plângă când aș fi murit.

 M-am chinuit cu greu să le ridic
 O casă mare ca să încapă și copiii lor,
 Și iată astăzi nu mai am nimic
 Ei au plecat să fie slugi în casele străinilor.

 Îți mulțumesc străine pentru dar
 Poate și tu ai înțeles la fel ca mine,
 Că toată bogăția ți-e-n zadar
 Dacă la bătrânețe n-ai copiii lângă tine.

Și știi că un părinte poate purta și zdrențe
 În fața porții unei case mari, impunătoare
 Plângând de dor el iți va spune cu tristețe :
- Fără copii această casă-i nefolositoare.

   Autor/Necunoscut

ÎNDRĂGOSTIRE


Vino iar în taina nopții
Să ne-mbrățișăm cu drag,
Pe poteca ce se-afundă
În adânci păduri de fag.


Din veșnici neguri selenare,
Răsară luna voluptuasă,
Revărsându-se pe ochii
Și pe fața ta frumoasă.

Tu, cu brațele-ți subțiri,
Să mă-nlănțui, dulce fată !
Te voi strânge-atunci la pieptu-mi
În iubirea vinovată.

Cu privirea furișândă,
Tu gândirile-mi să cerni,
Ridicând gurița mică,
Un sărut să îmi așterni.

Clare ape izvorând
Din adânci și reci izvoare,
Vor purta cu ele dorul
Și iubirea noastră-n mare,

Îngânând râsuri și șoapte,
Tainice suflări de vânt,
Pe când noi, uitând de toate,
Ne-om întinde pe pământ.

Dezmiardă atunci fruntea,
Și păru-mi până-n creștet,
Și al tău păr îl lasă
Curs pe frunzișul veșted.

Scânteind în drept cu luna,
Luceferi pe cer, uimiți,
Vor purta de grija noastră :
Doi copii îndrăgostiți.

Autor/Cruti Cristian

MAI IUBEȘTE-MĂ O DATĂ...

Tu ești sarea,eu sunt rana,
Doare atunci când ne iubim,
Stau cu inima sărmana
Nopți întregi să te bârfim.

Dar acum tu nu mai ești,
Ai fugit și nu știu unde.
Te întreb: - "Mă mai iubești ?„
Nici ecoul nu-mi răspunde.

Nu mai ești,dar ții minte
Când stătea ceva-ntre noi ?
Îți veneam eu înainte ;
Acum vino tu-napoi .

Hai și fă-mă iar nebun
Fiindc-am un vulcan în mine,
Știi deja, dar ți-o mai spun,
Sunt nebun,dar după tine.

Nu mai spune „niciodată' ,
Între noi e doar „mereu' .
Mai iubește-mă odată,
Știi că eu mă prind mai greu.
 
    Autor/Sebi Andrei/Flick   

TOT RESPECTUL MEU ROMÂNE !


Mai flutură în vânt stindardul românesc,
Mai sunt încă români, ce țara și-o iubesc,
Oriunde ați fi plecați... Români, nu uitați glia!
Acolo ne-am născut,... TRĂIASCĂ ROMÂNIA... 


Că nu a fost ușor și poate nu va fi
Dar suntem un popor, atât cât vom trăi,
De ziua națiunii, doresc să fiți iubiți,
Oriunde ați fi în lume...ROMÂNI FIȚI FERICIȚI!

Dacă mai cade încă, o lacrimă, pe față,
Emoții te cuprind și-ți este dor de casă...
Înseamnă că mai ai acolo rădăcini
Și nu-ți este rușine să spui... -EU SUNT ROMÂN!

La mulți ani de ziua noastră , dragi români de prin străini,
La mulți ani și țării noastre,cinste bravilor români,
Celor ce-au rămas acasă și mai cred că va fi bine ,
Îmi aduc modest omagiul...
TOT RESPECTUL MEU ROMÂNE!

Autor/Liliana Lili