REȚETĂ PENTRU NOUL AN.....

Respectați cu maximă seriozitate  indicațiile date ......

- Se iau 12 luni și se curăță foarte bine de amărăciune, mândrie, ură, invidie, frică, irascibilitate și stres.
- Se împarte fiecare lună în 28-31 zile, după caz, astfel ca proviziile să ajungă exact 1 an !
- Fiecare zi se prepară separat: 1 parte muncă, 1 parte liniște, 1 parte umor.
- Se mai adaugă 3 linguri optimism, 1 linguriță toleranță, un praf de bun simț și... o picatură de speranță !
... - Peste aluatul astfel obținut se toarnă apoi dragoste din belșug...
- Preparatul gata făcut se așează pe farfurie și se împodobește cu frunzulițe de curaj și încredere în sine.
- Se servește zilnic, cu bucurie, alături de ceașca de cafea din fiecare dimineață !
- Prezenta rețetă este gratuită și se transmite liber de la om la om, însoțită de urarea: 

Un An Nou Fericit,
Sănătate Deplină,
Fericire Maximă,
Abundență Absolută !

MAIMUȚA AFECTATĂ.......! ?

Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic ,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic A zis : Atenţiune ! Sunt foarte afectată !
Tot circulă o vorbă , deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă .
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă !

Şi , zău , savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneşte
Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte !
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ?
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ?
Am inventat , noi , cipuri şi alte drăcării ?
Însemne sataniste , otrăvuri , şmecherii ?
văzut-aţi pe vreunul , retras în jungla deasă ,
Ca să scornească arma distrugerii în masă ?
Tot ce lăsăm în urmă , când mai sărbătorim ,
E biodegradabil . Natura o-ngrijim .
Iar omul otrăveşte , în fiecare zi ,
Păduri , câmpii şi ape , şi zările-azurii . . .

N-avem starlete porno sau dive-travestiţi ,
Şi , orişice s-ar zice , nu suntem troglodiţi !
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali ,
Drogaţi , lacomi de sânge sau homosexuali ,
Escroci , bandiţi , gherile sau vreo tutungerie ?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie !
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă ,
Nici terorişti , nici dogme , nici luptele de clasă .
Cât am bătut eu jungla , scuzaţi , n-am observat
În obştea maimuţească vreun cocotier privat .
Urmând calea cea bună şi , evident , corectă ,
Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă .
În ierarhia noastră , cum e firesc şi drept ,
Devine şef acela viteaz , agil , deştept ,
Capabil viaţa obştei s-o ţină , s-o păzească ,
De rele şi primejdii turma să şi-o ferească .
Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană ,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană .

Pe când , priviţi ! La oameni , ferească Domnul sfânt ,
Sefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt ,
Corupţi , vicleni , jigodii , cu gura cât mai mare ,
Nebuni după putere şi după bunăstare !
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei ,
Contează doar averea şi înmulţirea ei .
Nu veţi vedea vreodată , cât soarele şi luna ,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna .
La om , tot ce înseamnă minciună , intrigi , ură
Sunt legi de referinţă , a doua lui natură .
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator ,
N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator .
Si iată înc-un lucru din lumea mea frumos :
La noi nu se întâmplă război religios ,
Nici sfinte inchiziţii , nici libertăţi în lanţuri ,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri ,
Nici ordine mondială , şi nici naţionalism ,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism .
E-ADEVĂRAT CĂ OMUL , ACEST BIPED, GUNOI ,
ARATĂ CA MAIMUŢA , DAR N-A DESCINS DIN NOI !

Autor/Necunoscut

ARTA DE A OFERI CADOURI

Micile cadouri întreţin prieteniile şi produc oricui o mare plăcere, dar cu o condiţie: să fie date din suflet şi dezinteresat.
Un cadou trebuie gândit, cumpărat, ambalat, oferit.
Trebuie să fie frumos, util şi să provoace o adevărată plăcere celui care îl primeşte. Tocmai aceste dificultăţi dau unui cadou o valoare deosebită şi nu preţul lui. Acesta va fi înlăturat cu grijă. Excepţie fac discurile şi cărţile, de pe acestea preţul nu se şterge. Cartea nu se atinge! Se va pune între filele ei o hârtie elegantă sau o carte de vizită pe care ne putem exprima gândurile bune.
Cel care primeşte un dar îl va deschide în faţa musafirului şi nu-i va strica bucuria protestând că e prea scump, că nu trebuia sau, mai rău ... că are oroare de bibelouri. Va mulţumi, se va bucura şi chiar va reveni cu comentarii agreabile de câteva ori în aceeaşi seară. Dacă un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemulţumirea. Nu vom face cadouri obiecte pe care le avem în casă şi nu ne plac.
Un cadou valorează cât două dacă este oferit la timp, adică strict în ziua în care are loc evenimentul.”

(din „Codul bunelor maniere)

E-ATÂTA LINIȘTE .........

E-atâta linişte în mine
Mă doare jalnic nepăsarea,
Celor ce spun că îmi vor bine
Şi-un dar frumos îmi fac :..... Uitarea!

Îmi plânge ochiul şi suspină
Iar cerul sufletului meu,
Vorbeşte-ncet : n-ai nicio vină!
Fii demnă! cum ai fost mereu.

Zadarnic strigi pe nu ştiu unde
Şi zgomote produci ades,
Ele răsar ca o lumină
Chiar dacă nu te-au înţeles.

Scrii iar de dor şi cu durere
Despre un zbucium fără rost,
Lumea-i o tristă adiere
Prin vieţi ce vor striga: am fost!

Doar timpul şi eternitatea
Mai par dispuse să asculte,
Romanţa ce-i întâietatea
Iubirilor demult pierdute.

  Autor/Lusiana Drăguşin

OAMENI ȘI FLORI

Oamenii sunt precum florile....
E plină lumea de flori,
De oameni şi... OAMENI.
La fel ca florile, trăiesc şi mor
Atât cât le este dat să trăiască..

Cunosc oameni ca florile perene;
Aceştia sunt prietenii mei.
Trec ierni vin primăveri,
Iar ei sunt lângă mine.
Nu au nevoie decât să-i ţin aproape
Aşa cum florile trebuiesc udate,
Din când in când să nu se usuce.

Alţii sunt ca nişte buruieni inflorite...
Trăiesc doar pentru ei,
Işi trag puterea din seva pământului
Şi mor fără regretul celor din jur.

Unii sunt precum bujorii infloriţi
Îi simţi arzînd mereu pentru alţii.
Dăruiesc dragoste, pace şi linişte;
Aceştia sunt adevăraţii OAMENI.

Autor/Angelina Nădejde

VIAȚA E CA O CAFEA BUNĂ

Un grup de oameni de succes ,în apogeul carierei lor,toți având joburi și poziții de vis,mașini și case ,au făcut o vizită unui fost profesor de facultate.Discuția a alunecat treptat spre cât de stresantă și obositoare e viața de zi cu zi .
Când toți aveau câte o ceașcă de cafea în mână,profesorul le-a zis :
- Dacă ați observat fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceașcă mai scumpă și fină ,lăsând ceștile simple și ieftine goale pe masă.
E normal să vreți ceea ce e mai bun în viață ,dar tocmai asta e sursa problemelor și a stresului pe care îl aveți zi de zi.
Nu contează ce ceașcă ai ales........cafeaua are același gust
Ceașca...... nu dă nici o calitate cafelei.
În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau în alte cazuri nu putem vedea defapt ce e înăuntru.
Ceea ce ați vrut voi defapt a fost cafeaua,nu ceașca și totuși inconștient ați ales cele mai bune și mai scumpe cești.Și apoi ați început să vă uitați la ceașca celuilalt gândidu-vă că e mai frumoasă decât a voastră.
VIAȚA E CA O CAFEA BUNĂ :JOBUL,BANII,CARIERA,MAȘINA,CASA,HAINELE,POZIȚIA ÎN SOCIETATE SUNT CEȘTILE.
Câte odată concentrâdu-ne pe ceașcă ....uitâm să savurăm cafeaua...
Savurați cafeaua......nu ceștile !

DIN VIAȚĂ

Mi-a bătut în poartă Fericirea
Și intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A închis poarta și-a plecat.

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria,
A intrat,a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Și-a plecat grăbită înapoi.

Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut și Steaua mea --- de sus
Tot așa eram plecat aproape,
Și-a strâns fusta în mână și s-a dus.

Mi-a bătut în poartă și Necazul,
Eram dus departe,liniștit.
S-a întins pe țolul de la ușă,
Și m-a așteptat până am venit.

Virgil Carianopol

OAMENII SUNT TRECĂTORI........DAR NU TOȚI TRECĂTORII SUNT OAMENI..

Poate că noi oamenii,ar trebui să avem sufletele transparente,la vedere.Nu ascunse în trupuri acoperite cu haine și mascate de chipuri zâmbitoare.Poate că,având sufletele la vedere,unele persoane nu ne-ar mai produce dureri și nedreptăți văzând că avem propriile noastre dureri. Eu nu sunt mai bună decât restul lumii ,dar am o calitate pe care părinții mi-au educat-o .......înainte să judec un om ,să mă gândesc că are propriile lui lupte de dus ...că are deja dureri,neajunsuri și să nu contribui și eu la tristețea lui. Simt un degust profund ori de câte ori văd oameni bârfind și denigrând alte persoane....chiar  nu-i înțeleg cum pot fi atât de răi ,sau poate li se pare că sunt mai buni decât  cei pe care îi jignesc !!!!
Noi, între noi, avem atâtea lucruri frumoase de împărtășit,de povestit,putem învăța unii de la alții ,putem fi prieteni.........DAR FACEM ALEGERI GREȘITE.....Gânduri.via/ Insomnii

VREAU SĂ FIU COPIL, PUȚIN....

Stau să cadă fulgii, lin,
Peste satul meu bătrân...
Vreau să fiu copil, puţin -
Şi timid colind să-ngân.

Când miroase-a frig şi-a nea,
Iar din hornuri, fum se-nalţă,
În copilăria mea –
Vesel, viaţa-mi se descalţă.

Şi mă văd, copil, gustând
Primii fulgi – albe himere –
Ce cobor, parcă valsând,
Peste casele stinghere.

Aştept, candid, sub ninsori,
Fără somn, din nou să vină,
Ale iernii sărbători -
Cu beteală şi lumină.

...Tresărind, parcă plesnit
De o palmă nevăzută,
Îmi văd traiul irosit –
Toată viaţa mea pierdută

Pe-înfundatele poteci
Ale unei lumi, croită
Din trăiri palide, reci –
De speranţe dezgolită.

...Stau să cadă fulgii, lin,
Peste satul meu bătrân –
Vreau să fiu copil, puţin -
Şi colinde să îngân..

CE ESTE O FEMEIE...FĂRĂ UN BĂRBAT ALĂTURI

IUBIREA ȘI TIMPUL

Pe o insulă îndepărtată trăiau toate sentimentele si valorile umane:
Buna Dispoziție, Tristețea, Înțelepciunea ,Iubirea. etc.Într-o bună zi, sentimentele au fost anunțate că insula era pe cale să se scufunde și își pregătiră navele și plecară.
Doar Iubirea rămase până în ultimul moment.
Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceară ajutor.
Bogația a trecut pe lângă Iubire cu o barcă luxoasă. Iubirea îi zise:
- Bogăție, mă poți lua cu tine?
- Nu te pot lua, căci e mult aur și argint în barca mea și nu am loc pentru tine.
Iubirea se hotarî atunci sa ceară ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo într-o superbă navă.
- Orgoliu, te rog, mă poți lua cu tine?
- Nu te pot ajuta, Iubire… – raspunse Orgoliul – aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava
Atunci Iubirea imploră Tristețea, care trecea pe lângă ea:
- Tristețe, te rog, lasa-mă să vin cu tine!
- Oh Iubire, – îi răspunse Tristețea – sunt atât de tristă încât trebuie sa ramân singură…
Chiar și Buna Dispoziție trecu pe lângă Iubire, dar era atât de mulțumită, încât nici nu auzi că este strigată.
Dintr-o dată se auzi o voce:
- Vino Iubire, te iau cu mine
Vorbea un batrân.
Iubirea se simți atât de recunoscătoare și plină de bucurie, încât uită să îl întrebe pe bătrân cine este.
De cum sosiră pe țărm, bătrânul plecă.
Iubirea își dădu seama cât de mult îi datora bătrânului și a întrebat Cunoașterea:
- Cunoaștere, îmi poți spune cine m-a ajutat?
- A fost Timpul – a răspuns Cunoașterea.
- Timpul?– se întrebă Iubirea – De ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoașterea, plină de înțelepciune, răspunse:
- “Pentru că numai Timpul e în stare să înțeleagă cât de importantă e Dragostea în viață!”

NU CAUT RĂSPUNS ÎNTREBĂRILOR MELE

Nu caut rǎspuns ȋntrebǎrilor mele
Ȋn inima mea am gǎsit un rǎspuns
Atunci cȃnd pǎșeam rǎtǎcind printre stele
Iertarea, Iubirea la mine-au ajuns.


Ce simplu era și ce cale-ncurcatǎ
Am vrut sǎ strǎbat cǎutȃnd ce-am pierdut,
Spre mine-am privit și-am simțit dintr-odatǎ
Eu ce cǎutam… totdeaun-am avut!


E-n mine ,adȃncǎ, sǎmȃnța aceea
Ce El a sǎdit-o și ea a-nflorit!
Rǎspunsul ȋl am și dețin chiar și cheia
Ce-mi poate deschide un drum nesfȃrșit!


De-acum nu mai caut rǎspunsuri, Iubire,
Te simt, ești aici, ești chiar inima mea,
Iertȃnd am jurat sǎ aduc fericire
Oriunde pe calea ce o voi urma.


Nu caut rǎspuns ȋntrebǎrilor mele
De mȃna m-a luat acel Ȋnger de sus,
Atunci cȃnd pǎșeam rǎtǎcind printre stele
Iertarea, Iubirea la mine-au ajuns!.....

.Autor/.Liliana Trif

INCREDEREA

Era o tristă zi de iarnă. Un băiețaș de 7-8 ani, singur și tremurând de frig, stătea în gradină unui oraș. I-o fi fost tare frig, căci hăinuța de pe el era subțirică, iar pantalonașii aveau două găuri mari la genunchi! Buzișoarele îi erau vinete și față slabă era galbenă ca ceara. Poate o fi avut o supărare mare, căci plângea și din când în când privea spre cerul acoperit de nori. Pe lângă el trecuseră multe persoane  fără să îi pese de el.


Într-o vreme, un domn bătrân se apropie de el și-i spuse părintește: Ce faci acolo, micuțule? Aștepți pe cineva? Da, domnule, îi răspunse copilașul.
Aștept pe Dumnezeu, să vină să mă caute.
Ce vrei să spui, drăguțule! Ești bolnăvior? Crezi c-ai să mori?
Nu, dar anul trecut, el a trimis să caute pe tatăl meu și pe fratele cel mic al meu, ca să-i aiba în casa lui, în cer. Iar ieri, la spital mama mi-a spus așa, că și ea pleacă tot acolo și că Dumnezeu nu mă va părăsi în nici un fel. Acum - adaugă el în lacrimi, n-am pe nimeni care să mă îmbrățișeze și să-mi dea să mănânc. Și iată, e atâta vreme de când mă uit în sus la cer, să văd, dacă vine Dumnezeu, dar nu văd nimic. Totuși, Dumnezeu va veni desigur, dacă-l mai aștept nițel. Nu e așa, domnule?

Da, copile dragă, zise domnul, podidindu-l lacrimile. Nimeni n-așteaptă-n zadar pe Dumnezeu, el m-a trimis să port grijă de tine. Vino cu mine. Nu te voi lăsa să duci lipsă de nimic. Ochii copilașului străluciră de bucurie. Și pe fața lui fu ca un fulger de biruință. Știam bine, zise el, ca Dumnezeu va veni, sau va trimite pe cineva, căci mama niciodată n-a spus minciuni. Dar cât ați întârziat pe drum și cât a trebuit să vă aștept!

UN BĂTRÂN CĂTRE FIUL SĂU

Te rog, nu-ți fie silă, că tremurându-mi mâna,
Când vreau să mă hrănesc, mă murdăresc pe față.
…Când erai mic, cu ea, eu te ștergeam întruna,
Și îți dădeam, băiete, ca să mănânci dulceață…

Când tot repet o frază, nu te-amărî pe mine
Că-ndrug aceleasi vorbe, până ce obosești.
…Când erai mic, copile, eu gânguream cu tine,
Și repetam cuvinte, să-nveți ca să vorbești…

Știu că te enervezi, când mergem la plimbare,
Iar pașii mei greoi mă țin, pierdut, în urmă.
…Când erai mic, băiete, te căram în spinare,
Și nu știam, atunci, că trupul meu se curmă…

Știu că nu mă suporți, să am fața nerasă,
Să fiu mai ponosit, cu părul ca o claie.
…Când erai mic, copile, și-acuma mă apasă,
Trezeai tot universul ca să nu intri-n baie…

Știu că îți tulbur somnul, durerile mă seacă,
Și tot mai grea îmi pare, acuma, bătrânețea.
…Când erai mic, băiete, dormeam pe la prisacă,
Că-n țipetele tale, trecură-mi tinerețea..

Mă iartă, tu, copile, că azi îți sunt povară,
Că nu mai am putere… hai, mergi și te-odihnește,
Și să nu uiți, băiete… îți spun a mia oară:
Că tot ce este viață, se trece,-mbătrânește…

Autor- Vasile David

ANOTIMPURILE VIEȚII

A fost odată un om ce avea patru fii.Acesta dorea ca fii săi să nu mai judece pripit lucrurile.De aceea i-a trimis pe fiecare pe rând,câte un anotimp să privească un pom,respectiv un păr. Pe primul l-a trimis iarna,pe al doilea primăvara,pe al treilea vara,pe mezin toamna.Când au revenit,i-a adunat și i-a pus pe toți să descrie ce au văzut. Primul a zis că era urât,cu crengi golașe,întoarse și răsucite. Al doilea că era acoperit cu muguri verzi și promitea mult. Al treilea fu de acord și spuse că era plin de flori ce răspândeau un dulce parfum,cum nu mai văzuse până atunci. Al patrulea a fost de acord cu toate acestea și a adăugat că era încărcat de fructe coapte,împlinit și plin de viață. Omul le-a explicat atunci că toți au dreptate.....pentru că fiecare a văzut doar un anotimp din viața copacului. Le-a mai spus că nu poți judeca pe nimeni cunoscându-l doar o anumită perioadă.Asta este esența firii,a plăcerii,bucuriei și dragostei pe care ți-o dă viața și n-o poți măsura decât la sfârșitul tuturor anotimpurilor. Nu judeca viața doar după o perioadă grea. Depășește greutățile și sigur vor veni apoi și vremuri bune. Încercările te fac puternic. Durerile te fac uman. Nu lăsa ca vicisitudinile unui sezon să-ți umbrească bucuriile celorlalte.

SINGURĂTATE

Cu ea mereu ma însoţesc,
că ies ori nu din casă.....
nu reuşesc s-o părăsesc,
Şi nici ea,nu ma lasă.....

De-atâtea ori cu ea mă cert,
din cas' o dau afară,
Golesc o cupă cu vin fiert,
dar fară ea,e-amară......

De-o scot pe uşă şi-o arunc,
Se-ntoarce pe ferestre
şi-mi intră-n braţe ca un prunc
fară să prind de veste.....

O rog sa plece şi nu vrea,
mă supăr, ea-mi zâmbeşte
CÂND MĂ TREZESC SUNT DOAR,CU EA,
IAR NOAPTEA MĂ-NVELEŞTE

 Autor : Marian Maleiu.

RUGĂMINTEA UNUI BĂRBAT

Un bărbat era sătul de a merge la muncă în fiecare zi,iar soția lui să stea acasă.Voia să vadă cu ochii lui ce se petrece în timp ce el muncea din greu la birou,zicând astfel :
"- Doamne eu merg la serviciu în fiecare zi și muncesc opt ore pe zi în timp ce soția mea stă fără nici o grijă acasă.Vreau ca și ea să știe prin ce trec eu zilnic,așa că te rog permite-mi să facem schimb pentru o zi.Amin ! "
Dumnezeu,în minunata sa înțelepciune,i-a îndeplinit dorința.
Dimineața următoare, destul de sigur pe sine,bărbatul se trezi în pielea soției.
S-a ridicat a gătit micul dejun pentru partenerul său de viață.a trezit copii,le-a pregătit hainele ,le-a servit micul dejun,le-a pregătit pachetele pentru școală,i-a dus la școală,a venit repede acasă,a adunat toate hainele murdare și le-a dus la spălat ,s-a dus la bancă,s-a dus la cumpărături și din nou acasă ca să lase cumpărăturile;apoi a plecat să plătească datoriile lunare.Revenită acasă,era deja ora 13.A făcut paturile și a adunat alte rufe,a dat cu aspiratorul în toată casa,a șters praful și a spălat bucătăria. A fugit apoi la școală după copii cu care,pe drum,a intrat în discuții contradictorii.Acasă a pregătit mâncare pentru copii și s-a ocupat de ei ca să-și facă temele.Apoi și-a instalat  masa de călcat și a început să calce uitându-se cu coada ochiului la TV.La ora 16.30 a început să curețe cartofii,să spele legumele pentru salată,a gătit carnea de porc și a pregătit mâncarea pentru cină.După cină. din nou, a spălat toată bucătăria,vasele , a adunat din nou toate hainele,a făcut baie copiilor și i-a pregătit de culcare.La ora 21 era deja extenuată datorită treburilor din timpul zilei,dar pentru ea ziua încă nu s-a terminat încă.....era așteptată în pat de soțul său pentru a face dragoste .
A doua zi bărbatul s-a trezit și imediat a venit în genunchi înaintea lui Dumnezeu și i-a zis :
"-Doamne, nuștiu la ce m-am gândit când am cerut să fiu în pielea soției mele.... am greșit așa de mult s-o invidiez pe soția mea crezând că stă degeaba toată ziua.....Te rog,te rog mult,dar te rog fă schimbarea la loc cum eram.Amin ".
Dumnezeu în infinita Sa înțelepciune i-a replicat: Fiule,cred că ai învățat o lecție bună și bucuros aș face schimbarea înapoi ,dar vezi tu.....va trebui să aștepți nouă luni ...noaptea trecută ai rămas gravidă și va trebui să și naști !.. 

･✿.｡.A WOMAN'S HEART ･✿.｡.

･✿.｡.SĂ NU FACI NICIODATĂ O FEMEIE SĂ PLÂNGĂ ･✿.｡.

 
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că ochii ei sunt făcuţi să te privească cu drag,
Când vii acasă.

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va uita să-ţi mai zâmbească;
Işi va pune pecete gurii şi nu va mai putea rosti,
Cuvinte de dragoste.

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că -i vei răni inima;
Iar inima ei este făcută doar pentru iubire….
Pentru copii şi pentru tine.

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va privi prea des către moarte;
Şi-i va muri mai intâi sufletul apoi trupul….
Atunci, vei dori să-i auzi paşii venind către tine.
Iţi va fi dor de zâmbetul ei şi de cuvintele de dragoste…
Dar ea va fi prea departe de tine.

Autor-Angelina Nădejde

･✿.｡. RUGA UNUI CĂŢEL ･✿.｡.

Mă rog la tine Doamne zi şi noapte ,
Să-mi dai un colţ de pâine de se poate ,
Şi un culcuş eu aş dori ,
Şi după aceea Doamne pot muri...

Dar stau pe străzi fără adăpost ,
Şi am o viaţă fără rost.
Dar eu sper Doamne zi de zi ,
Că un stăpân îmi vei găsi .

Când trec pe lângă mine oameni ,
Grăbiţi cu gândurile lor ,
Ma tot întreb,pe care Doamne
Tu mi-l trimiţi în ajutor ?

Eu stau în frig şi-mi este foame ,
Şi-un pic de apă,Doamne aş bea ,
Le răbd pe toate în tăcere
Şi-o mângâiere Doamne aş vrea....

De crezi că am cerut prea multe ,
Un colţ de pâine şi un culcuş ,
Dă-mi ce gândeşti, ce merit Doamne !
Ai milă de un căţeluş !

･✿.｡.ABRA'ZAME - ÎMBRĂŢIŞEAZĂ-MĂ ･✿.｡.

･✿.｡.DE-ATÂTEA ÎNDOIELI ･✿.｡.

Au înflorit tăcerile în noi
Şi neputinţe s-au făcut ciorchine,
Chinuitoare temeri pe-amândoi
Ne-au invadat şi vor să ne dezbine.

Eu rătăcesc cărarea către tine,
Pe-atâtea coridoare-ntunecate,
Doar umbre văd, o ceaţă e în mine!
Regrete stau de gânduri agăţate.

Tu nu mă strigi, speranţele sunt stinse
Ca-ntr-un mormânt ai ferecat fiorul,
Noi... guri de foc, cu lacăte închise,
Orchestră ce-i lipseşte dirijorul.

Durerile s-au calcinat în noi,
Puterea de iertare ne este pe sfârşite,
Dar, hai, acum, iubite, să fim din nou în doi
Şi să clădim altar, iubirii re'nnoite.
......................................................
Să ardem împreună în foc mistuitor
Malefice tăceri ce plâng în noi şi dor.

        Autor : Angelica Nădejde

･✿.｡.CHEIA POTRIVITĂ ･✿.｡.

La un călugăr, a venit o femeie să-i ceară ajutorul, fiindcă nu avea înţelegere în casă.
- Ce ai făcut în această situaţie ,a întrebat-o călugărul ?
 Am încercat să-mi coving bărbatul,certând-ul .
- Ahaaaaa...
- Şi când aţi mai avut iar probleme ce-ai mai făcut ?
 Păi,acelaşi lucru,a răspuns din nou femeia .
 I-am reproşat şi l-am certat şi de fiecare dată am făcut la fel,la fel,la fel.
 Călugărul a scos o grămadă de chei şi dându-i una femeii, a rugat-o să deschidă uşa din faţa lor.A încercat femeia,a tot încercat,dar nepotrivindu-se cheia,a cerut alta.
- Nuuuu , poate nu ai ştiut tu, cum să o deschizi, femeie ! hai, încearcă,mai încearcă ......
Dar oricât s-a străduit,tot nu a putut deschide.
 Părinte, daţi-mi toată grămada de chei şi aflu eu care este cea potrivită,l-a rugat femeia.
 Privind-o cu căldură,călugărul i-a răspuns :
- Acum înţelegi,ce am vrut eu să-ţi dovedesc ?
- Cum nu poţi deschide tu o uşă cu o cheie care nu i se potriveşte...........oricât ai încerca ,tot aşa nu poţi deschide sufletul bărbatului tău cu aceeaşi vorbă de ceartă cu care încerci mereu.
- Caută cheia potrivită...... şi, dacă o vei găsi ,sigur  vei putea deschide .

･✿.｡.E TÂRZIU SĂ TE IERT ･✿.｡.

･✿.｡.IF TOMORROV NEWER COMES - FRANCIS GOYA ･✿.｡.

･✿.｡.CEI PATRU PRIETENI ･✿.｡.

Odată, patru prieteni au vrut să se întreacă. Zis şi făcut. S-au aşezat toţi într-o încăpere şi au decis ca, timp de trei zile, nici unul să nu spuna o vorbă, ca astfel să-şi încerce răbdarea şi puterea de concentrare. Dar, spre seară, când a început să se întunece, unul nu s-a mai putut abţine şi a zis:
– Să aprindă cineva lumina!
– Ce faci, nu trebuia sa tăcem ? – l-a întrebat nedumerit al doilea.
– Proştilor, de ce aţi vorbit ? – se repezi al treilea să-i certe .
– Ehe, doar eu am tăcut! – se laudă cu îngâmfare cel de-al patrulea.
Fiecare din cei patru prieteni au căzut pradă câte unei ispite: GRABA, NEÎNCREDEREA, MANIA şi MÂNDRIA –  De aceea, RĂBDAREA este cel mai bun tovarăş de drum în viaţă.................. fie că munceşti, că înveţi sau că te rogi.

･✿.｡.TĂCERI ･✿.｡.

...Şi ce să-ţi spun, când nu mai sunt de spus
Decât tăceri groteşti, stânjenitoare?!
Iubira noastră, tristă, a apus –
Tu n-ai habar ce mult durerea – doare.

Arsura rece, a zăpezii, parcă,
Mă clatină, sub vântul grobian,
Cum clatină talazu-n mare o barcă...
Se apropie un nou sfârşit de an.

Aş vrea să te colind în asfinţituri
Dar glas nu am – tăcerea ta l-a frânt;
Şi ger mă scurmă, cu-ngheţate râturi –
Şi-oricum, în suflet, nu port nici un cânt.

Dar te visez, mereu, în miez de noapte –
Ba te visez chiar şi în miez de zi...
Dar ne-mai auzind a tale şoapte,
Eu nu mai ştiu ce-nseamnă „a iubi”.

Făptura ta, de acum, îmi e străină
-Sau, poate că, străină mi-a tot fost?! –
Cândva, mi-erai şi ţel, mi-erai lumină
Şi, vieţii mele, îi dădeai un rost.

Azi, alte ţeluri, alte idealuri,
Încerc să încropesc în viaţa mea...
Privesc pe geam: ninsoarea cade-n valuri
Ca albe draperii de catifea.

...Şi ce să-ţi spun, când nu mai sunt de spus
Decât tăceri groteşti, stânjenitoare?
Iubirea-mi pentru tine a apus -
Într –un noian de ceaţă şi ninsoare...


                   Autor-Boris Ioachim

･✿.｡.I JUST CALL TO SAY I LOVE YOU - FRANCIS GOYA ･✿.｡.

･✿.｡.ORBUL ŞI ŞCHIOPUL ･✿.｡.

Pilda spune că un om bogat a plecat timp mai îndelungat de acasă,încredinţând supravegherea livezii sale la doi servitori,unul şchiop şi unul orb,gândindu-se că aceştia nu vor fura.Văzându-se însă singuri,în lipsa stăpânului,orbul a luat pe şhiop în spate şi astfel,conducându-se unul pe altul,au furat cele mai frumoase fructe din livadă.Când s-a întors stăpânul şi a văzut paguba,ei au încercat să se scuze,dar stăpânul le-a cunoscut înşelăciunea şi le-a zis : - Împreună aţi furat,împreună să fiţi pedepsiţi.

Aşa este trupul şi cu sufletul.Cel dintâi este orb,fără lumina minţii,cel din urmă este incapabil să facă ceva fără membrele trupului.........dar împreună greşesc şi împreună primesc pedeapsa.

･✿.｡.ARCA LUI NOE ･✿.｡.

Tot ce trebuie să ştim despre viaţă am putea învăţa de la Arca lui Noe .........poate este doar o glumă.....dar cred că ascunde multe adevăruri spirituale.

  1. Nu pierde barca.
  2. Aminteşte-ţi ca toţi suntem în aceeaşi barcă.
  3. Fă-ţi planuri în avans. Nu ploua când Noe şi-a construit arca.
  4. Fii pregătit. Când vei avea 100 de ani , e posibil ca cineva să-ţi ceară să faci ceva cu adevărat important.
  5. Nu asculta criticile ; mergi înainte cu treaba care trebuie facută.
  6. Construieşte-ţi viitorul pe premise înalte.
  7. De dragul siguranţei , călatoreşte în pereche.
  8. Viteza nu e totdeauna un avantaj. Şerpii erau pe arcă împreuna cu gheparzii.
  9. Când eşti stresat , pluteşte pe apă o perioadă.
  10. Aminteşte-ţi , Arca a fost construită de amatori ; Titanicul de profesionişti.
 

･✿.｡.DACĂ.... ･✿.｡.

 Dacă ai sănătate,iubire,dragoste,prieteni adevăraţi,simţul umorului........ai de toate în viaţă.

･✿.｡.ÎN CINSTEA CELUI CARE IARTĂ ･✿.｡.

 

 

Tu să mă ierți c-am ridicat privirea
spre ochii tăi,și-am cutezat să-i sper,
Mi-am risipit feeric amăgirea
dar n-am uitat că n-am nimic să-ți cer

Tu să mă ierți că-n geana-ți inelată
mi-am prins prea simpli ochi,și m-am mințit,
Am vrut să-ți iau din dragostea nedată
dar n-am uitat că nu ți-ai fi dorit.

Tu să mă ierți că poate m-am ascuns
în al tău gând,că într-un răsărit,
Tăcând, mi-ai spus câte nu mi-ai fi spus,
Vorbindu-mi ai ucis ce-ar fi trăit.

Tu să mă ierți că poate niciodată
de adevăr n-am vrut să ocolesc
Această nebunie, ce-o știe lumea toată,
şi-n care te complac atâta de grotesc.

Tu să mă ierți de firea mea banală
că-n lipsă mea, alături te-a păstrat,
Și că în cinstea ta torn viaţa în cerneală,
că-n mine-ncepe ce s-a terminat.

Tu să mă ierți de...Dumnezeu mai știe
Ce am făcut sau ce o să scornesc ,
Dar să-ți rezervi, ceva anume, ție....
Iertarea că mai pot să te iubesc.

  Autor:Marioara Flaiş Hojbota.

･✿.｡.IERTAREA ･✿.｡.

Iertarea ca şi uitarea este răzbunarea omului măreţ,ce ştie să iubească.Este singura flacără ce poate lumina înăuntrul unui suflet mare şi curajos.


Ori de câte ori simţim în adîncul conştiinţei noastre că trebuie să iertăm,avem datoria să o facem.


Să nu uităm: că nu poţi să fii iertat ....dacă nu ai iertat tu însuţi.




*************************************************